Glisează meniul stânga/dreapta
12 martie 2021 — Evenimente
Vă invităm să vizionați prima parte a reportajului realizat de echipa Trinitas TV despre sediul Muzeului Național al Literaturii Române din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, respectiv activității poeților, călăuză fiindu-le colega noastră, Oana Oros, muzeograf!
Pe harta cadastrală a Bucureştiului din 1911, figura ca proprietar al elegantei clădiri care astăzi adăpostește Muzeul Național al Literaturii Române generalul Leon Mavrocordat. Strada purta numele Umbrei, iar actuala intrare Sibioara, din apropiere, se numea Fundătura Leului.
Tatăl lui Leon Mavrocordat, descendent al primului domn fanariot în Moldova și Țara Românească, Nicolae Mavrocordat – fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, a fost senator și mare șambelan la începutul domniei regelui Carol I. Între 1879-1885 Leon a fost trimis la studii în străinătate, unde a urmat cursurile Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, Școlii de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau și Școlii Superioare de Război din Paris. Generalul a fost onorat să ajungă în slujba Casei Regale, iar regele Carol I a fost încântat, desigur, să aibă ca şef al statului său major un om de arme competent, cu studii la prestigioase şcoli militare din Apus. Cel mai probabil, în acei ani de început de veac, generalul a construit casa din strada Umbrei. Se căsătorise în 1890 cu Maria Ghica, fiica lui Dumitru Ghica – Comăneşti, cu moşii în judeţul Bacău, şi a Zoiei Lahovary. Palatul regal era deci aproape, putea fi zărit pe fereastră sau din balcon, printre acoperişurile caselor şi arborii care erau mult mai numeroşi în timpurile acelea. Familia a avut doi copii: o fată – Zoe (n. 1890, Viena – d. 1973, Madrid), și un băiat – Alexandru (n. 1894, Iași – d. 1919). Alexandru a fost ofițer cu gradul de locotenent, căzând pe câmpul de luptă cu ocazia luptelor cu formațiunile bolșevice din timpul incidentului armat de la Hotin din 1919. În casa situată pe Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, soția sa, Maria Ghica, a rămas până la moarte (1950).
De la 1 iunie 1957, când Perpessicius inaugura muzeul, manuscrisele și obiectele prețioase care au aparținut scriitorilor români și-au găsit aici adăpost. Vizitatorii pot descoperi astăzi, la 64 de ani de la înființare, secretele scriitorilor români, dar și personalitățile lor prin intermediul cuvântului așternut pe hârtie. Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, inovatorii limbajelor poetice, care au contribuit la inovarea limbii și literaturii române se află la parterul elegantului sediu din Nicolae Crețulescu nr. 8.
Cea dintâi carte pe care vizitatorul este invitat să o descopere este „Liturghierul lui Macarie”, prima tipărită pe teritoriul românesc în 1508, la Mănăstirea Radu Vodă.
Alt manuscris important este caietul lui Vasile Alecsandri, în care acesta a scris de mână pastelurile sale, dăruindu-l apoi Reginei Elisabeta, care avea pseudonimul Carmen Sylva, poetă la rândul său, protectoare a scriitorilor și poeților. Dedicația lui Alecsandri din 1875 cuprinde cuvintele pline de admirație și prețuire a acestuia față de Regină.
Un manuscris interesant este și caietul „Poemele luminii” al lui Lucian Blaga. Manuscrisul poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” reflectă lucrul acestuia asupra cuvântului. Volumul este dedicat celei care i-a devenit soție, Cornelia Brediceanu, alături de care va sta toată viața, muza sa, iubita sa, „stăpâna sa”, așa cum o numea.
Muzeul Național al Literaturii se află la mică distanță de casa în care Slavici l-a găzduit pe Eminescu, de locul în care a trăit Nichita Stănescu, nu departe de casa unde locuia Titu Maiorescu.
Mulțumim, echipei Trinitas TV, pentru vizită!
Urmăriți prima parte a reportajului aici: