Expoziție Alina Roșca: desen/gravură

Muzeul Național al Literaturii Române organizează, în perioada 15 septembrie – 15 octombrie 2026, la sediul său din Calea Griviței 64-66, expoziția „Alina Roșca: desen/gravură”. Expoziția face parte din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București și va fi deschisă în data de 15 septembrie 2026, ora 18.30.

Alina Roșca s-a născut pe 25 mai 1960 la Craiova, în județul Dolj, și a avut o carieră artistică scurtă, dar intensă, până la dispariția sa prematură, pe 10 iulie 1991. Formarea sa artistică a început la Liceul de Artă din Craiova, pe care l-a absolvit în 1978, fiind elevă a Suzanei Fântânariu, o figură importantă în peisajul artistic local.

Primele sale expuneri publice au avut loc încă din perioada liceului, în 1977, când a participat la o expoziție de grup la Sala „Cromatic” din Craiova, alături de colegele sale Ioana Bătrânu și Luminița Țăranu. Acest eveniment a marcat debutul său în lumea artei, demonstrând încă de atunci potențialul său creator.

După absolvirea liceului, Alina Roșca și-a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția de grafică, pe care l-a terminat în 1984.

Cariera sa profesională a fost strâns legată de grafică de carte și ilustrație. A colaborat cu numeroase edituri, printre care Editura „Scrisul Românesc” din Craiova, și a fost redactor la revista Ramuri. Printre cele mai notabile contribuții ale sale se numără ilustrațiile pentru volumele Codin și Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, versurile poetului Marin Sorescu, precum și cartea pentru copii Călător prin Țara Fericirii. Aceste lucrări au evidențiat capacitatea sa de a transpune ideile literare în simboluri plastice, cu o sensibilitate aparte pentru formele realului semnificativ.

Marin Sorescu, unul dintre colaboratorii săi apropiați, a descris-o ca pe „unul dintre marile talente în noua grafică românească”, apreciind vigurozitatea desenului și dezinvoltura viziunii sale. Lucrările sale se disting printr-o abordare poetică și o atenție deosebită la detalii, reușind să creeze o punte între literatură și artă.

Deși cariera sa a fost scurtă, Alina Roșca a lăsat o amprentă durabilă în arta românească. Lucrări ale sale se regăsesc în colecțiile Muzeului Național de Artă Contemporană al României (MNAC), unde continuă să fie apreciate pentru valoarea lor artistică și inovația adusă în grafică.

„Cred că a ilustra o carte nu înseamnă a reproduce plastic o descriere literară. Descrierea, narațiunea, dialogul etc. sunt mijloace de care se folosește autorul pentru a sugera. Pentru a crea o anumită atmosferă, pentru a trezi un sentiment. Parcurgerea textului literar te ajută să te apropii de scriitor și să înțelegi scopul opțiunii sale. Să înțelegi acel adevăr care este dincolo de textul literar și care a construit mobilul creației scriitorului. Cred că de la acest nivel trebuie să colaboreze plasticianul și scriitorul.  …Ilustrația este o metaforă încărcată de mister. Ea scoate în evidență laturi și semnificații ascunse, reale sau imaginare, ale unui anumit personaj, obiect, fapt. Lucrurile au poezie, Ele pot vorbi despre oameni. Cu ajutorul lor se creează atmosferă. Acesta este doar un aspect care poate fi folosit de plastician…..Desenul are foarte multă spontaneitate, gravura se desfășoară pe un timp îndelungat, în etape tehnice, și există pericolul pierderii sentimentului care a existat inițial în desen. În aceasta constă efortul gravorului: de a face metalul foarte maleabil, prin reveniri. O gravură poate fi la fel de bogată ca o pictură. Este, de fapt, un fel de pictură în alb și negru.” (Alina Roșca în Revista Ramuri, nr.5/15 mai 1985).