13 decembrie 2017 — Evocări

Grigore Popescu-Băjenaru

Acum 110 ani (13 decembrie 1907) s-a născut la Periș Grigore Popescu-Băjenaru (m. 5 februarie 1986), fiu al unui profesor și autor de manuale (Ion Popescu-Băjenaru). A fost unul din reprezentanții ultimei generații de profesori de liceu formați la „școala” interbelică a lui Mihail Dragomirescu. Devenit, în anii 30, profesor de română la Liceul bucureștean ”Gheorghe Lazăr”, are meritul – nu mic – de a-i fi conferit blazon literar printr-o carte „pentru tineret” care a încântat generații de adolescenți: apărută în 1942, în vremuri grele, Cișmigiu & Comp. – romanțare asumat memorialistică, într-o variantă didactică a autenticismului interbelic – este „cartea liceului interbelic” într-o măsură comparabilă cu paginile similare din Romanul adolescentului miop al lui Eliade (unde liceul e Spiru Haret) sau din Medelenii lui Ionel Teodoreanu (unde liceul e tot Lazăr). Asemănări pot fi făcute și cu spumosul Corigent la limba română de Ion Minulescu, cu truculentul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș, cu călinescianul Cartea nunții ș.a. Spre deosebire de ele însă, cartea lui Gr.B e castă și pudic-educativă. La fel va fi și continuarea ei de peste decenii, Bună dimineața, băieți! (1971), cu pagini agreabile despre mediul profesoral interbelic și câteva evocări surprinzătoare (cum ar fi cea a bătrânului Iacob Negruzzi, intermediată de Mihail Dragomirescu, „patron” al canonului didactic autohton și fost discipol junimist). În anii ceaușismului, Gr.B a publicat mai multe romane și povestiri „pentru copii și tineret”, majoritatea cu caracter aventuros-istoric, în linia „epopeii naționale” reciclate consumerist (Banul Mărăcine, Spătarul Coman de Suceava, Mărețul rege Burebista). Li se alătură, în 1981, un volum de Mici povestiri despre oameni mari, apoi (la un nivel mai modest decât colegul Alexandru Mitru, magistral în romanțarea Legendelor Olimpului) câteva culegeri de basme și legende. Scris la începutul anilor 70, recuperat însă după câteva decenii din arhiva familiei, romanul Balsam de Canada, editat în 2005, are o intrigă sentimentală, cvasi-autobiografică, în descendența romanelor lui Mihail Sebastian. Colegul său mai tânăr, prolificul profesor lăzărist Tudor Opriș (scriitor prolific, harnic popularizator al științei, monograf prețios al revistelor pentru liceeni și conducător al unui cenaclu longeviv și productiv) își amintea într-un iunterviu că, înainte de a muri, Gr.B proiectase împreună cu el un remake în prezent al Cișmigiului… Ar fi ieșit, probabil, mai bine decât melodramele ceaușiste cu liceeni romantici ale lui George Șovu, ecranizate cu succes în anii 80 și compromise în anii 90.

Text de Paul Cernat

Foto : http://www.autorii.com

 

188 vizualizări