Horia Lovinescu 100

Horia Lovinescu, nepot de frate al lui E. Lovinescu și frate cu Vasile Lovinescu, s-a născut la Fălticeni pe 20 august 1917; m. pe 15 noiembrie 1983 la București de cancer hepatic (în prezent casa din Fălticeni a lui Horia e muzeu memorial pentru ambii frați).  Absolvent de litere și filosofie în București, își ia doctoratul cu o teză despre Rimbaud, premiată de cenaclul Sburătorul, care va fi publicată (din păcate fără ecou) abia în 1981. Devine comunistul familiei, poate și din nevoia de a ține spatele politic fratelui, fost primar legionar al Fălticenilor și verișoarei emigrate, devenite lider al exilului anticomunist românesc. Debutează, în consecință, cu un standard al dramaturgiei realist-socialiste, Lumina de la Ulmi, urmată de o bogată activitate pe linie. Este însă și autorul capodoperei dramaturgice a României anilor 50 – Citadela sfărîmată (1955). Deși aparent pe linie, ea depășește, prin complexitate și intensitate, cadrul oficial, ca dramă de idei a destrămării unei familii burgheze interbelice față cu comunismul (e vorba, evident, de o alegorie a familiei Lovinescu; în traducere franceză piesa va fi reprezentată sub titlul Familia Dragomirescu). Notabile sunt, în felul lor, și Hanul de la Răscruce (1957), Omul care și-a pierdut omenia (idem, prefigurând, prin drama „creatorului”, definitoria Moartea unui artist) și cehoviana Surorile Boga (1959). Cu sau fără concesiile văzute și nevăzute care-l propulsează și mențin în establishment-ul literar al epocii, reflexivul Horia Lovinescu este (după Marin Sorescu) cel mai important dramaturg autohton al epocii comuniste și cel mai valoros dramaturg autohton de idei după Camil Petrescu, pe care-l continuă în manieră proprie, fie că abordează scenografii istorice (Petru Rareș sau Locțiitorul), contemporan-„atemporale” (patetica Moartea unui artist, Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, Patima fără sfârșit) sau viitoriste (cochetarea cu SF din Pardisul, 1974). Biografia lui n-a fost suficient studiată. Soția sa, Dana Crivăț (mama scriitoarei Anamaria Beligan, emigrată în Australia), a fost căsătorită înainte cu actorul Radu Beligan. Ambasador itinerant al teatrului românesc, tradus în numeroase limbi, a scris și nu puține scenarii de film (printre cele mai cunoscute: Stejar extremă urgență). Rămâne de văzut în ce măsură problematizările intelectuale înalte, în registru solemn-simbolizant, ale pieselor sale mai corespund orizontului de așteptare contemporan. Oricum, dramaturgia lui Horia Lovinescu va constitui un reper la care se poate oricând reveni.

Text de Paul Cernat

foto: Arhiva MNLR