20 martie 2020 — Recomandări

I. L. Caragiale, curiozități

Cu umor, muzică și imaginație I. L. Caragiale trecea mai ușor peste… frica de răceli. Ipohondru, așa cum reiese din corespondența întreținută cu apropiații, Caragiale îi scrie într-o zi de martie, în 1909, de la Leipzig, lui Paul Zarifopol:

„Stimate dle Doctor, sper că ați scăpat de troahnă, ca și Luki; acu, dați-mi voie, e rândul meu. Am acuma, pe lângă ureche muzicală, și nasul foarte muzical; și capul mi-e tobă. Dacă n-aș avea treabă, m-aș pune pe zăcut, la poliță.”

Profund sau ironic, fără stare, dar cu tabieturi, iubitor de taifasuri, bâlciuri și birturi, I. L. Caragiale rămâne, peste toate, un optimist. Așa apare, de exemplu, și într-o scrisoare referitoare, de data aceasta, la starea de sănătate a soției:

„Coana Didina, slavă Domnului, merge bine, dar încet. Doctorul este mulțumit; însă i-a spus că nu-i lucru de glumit cazul dumneei; așa că, pentru cel puțin două săptămâni, de astăzi, nu poate fi vorba de dat jos din pat – necum de vreo partidă de plăcere afară din odaie – necum afară din capitală. Păcat! Dar ce să facem? Iar bine că n-a fost mai rău! Helbert! I-o trece dumneei; și cu cât mai târziu, cu cât cheful ce-l vom face va fi mai strașnic. Până atunci, fiți sănătoși și veseli! După frica prin care am trecut, mă-ntorc la vorba bătrânească: sănătate, că-i mai bună decât toate! Încă o dată, dar, fiți sănătoși! Cu dragoste, Car”

(I. L. Caragiale, Opere V, „Corespondență”, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2015.)

Foto: I. L. Caragiale în costum de arnăut, Arhiva MNLR

62 vizualizări