Indulgențe #43 | „Pe urmele ploii care pute”

Cu umorul său binecunoscut, poetul și publicistul Ion Mureșan răsfoiește paginile „jurnalului său virtual” numit „Indulgențe” și pleacă „Pe urmele ploii care pute”, care a apărut dintr-odată în orașul în care locuiește. Putoarea părea că nu are frontiere. Oamenii au bănuit că vine sfârșitul lumii, ori că va cădea guvernul. Ceva nu mirosea a bine. Nici nu era prea sigur dacă ploaia era cea care pute. Au fost alertați ziariștii, meteorologii, pompierii, polițiștii. „Pompierii s-au dezis de putoare pe motiv că n-au avut de rezolvat în ziua aceea niciun incendiu. Nici Poliția n-a identificat urât mirositorul infractor”, spune Ion Mureșan. În oraș mirosea exact așa cum scria Bacovia „încet, cadavrele se descompun”. Poetul remarcă faptul că „Frunzele au început să ruginească într-un ritm galopant după ziua cu pricina”…

Descoperiți cine era de vină pentru „Ploaia care pute” aici: