Ion Cucu | Un fotograf unic

Cunoscut ca fotograf al scriitorilor, autor al celor mai cunoscute fotografii ale lui Nichita Stănescu sau Marin Preda, Ion Cucu, în mod paradoxal, a început prin a face cursuri la facultatea de medicină, pe care nu le-a finalizat. S-a născut în 1937, începându-și cariera de fotoreporter la Scânteia Tineretului. Atras de lumea boemă și efervescentă a scriitorilor, va începe să îi frecventeze pe aceștia, fiind nelipsit de la întâlnirile cu cititorii de peste tot, dar și de la lansările de carte și alte evenimente. Era o figură familiară la restaurantul „Casa scriitorilor” de pe Calea Victoriei, astăzi dispărut, dar și la faimoasa casă de creație de la Mogoșoaia, unde numeroși scriitori, printre care și Marin Preda, Fănuș Neagu, Nicolae Breban sau Mircea Dinescu petreceau lungi perioade de timp. Rubrica lui de fotografii cu scriitori din Luceafărul „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu” va fi permanent alimentată de harnicul fotoreporter timp de 20 de ani. După 1990 va deveni colaborator permanent al revistei România literară. În tot acest timp, va organiza numeroase expoziții cu fotografiile sale și va oferi portrete pentru o serie de lucrări fundamentale: „Dicționarul scriitorilor români”, „Dicționarul General al Literaturii Române”, „Istoria critică a literaturii române” sau „Istoria literaturii române contemporane. 1941 – 2000”. De-a lungul anilor,  a publicat și câteva albume, ca mărturie a muncii sale îndelungate de cronicar în imagini a vieții literare românești, precum „O istorie literară a privirii”, „Cum ar arăta viața fără fotografie?”, „Sala oglinzilor” și „Fotograf la zece președinți” (evident, era vorba de președinții Uniunii Scriitorilor). Spre deosebire de fotografii tabloidelor de azi, Ion Cucu n-a căutat senzaționalul, ci s-a străduit să îi arate pe scriitori în ipostaze avantajoase, multe dintre fotografiile sale rămânând antologice, dovadă prezența lor în dicționare și pe copertele multor cărți. El declara că spera să arate sufletul scriitorului și nu posibilele ipostaze stânjenitoare. Lui Nichita Stănescu i-a dedicat, de exemplu, o expoziție specială, în care a expus 50 de fotografii. Dragostea pentru scriitori l-a făcut să urmărească decenii de-a rândul viața noastră literară, lăsând în urmă mărturii prețioase. În cartea „Am fost fotograf la zece președinți” mărturisea: „Niciodată nu i-am cerut vreunui scriitor să-mi pozeze, să stea într-o parte sau alta, cu mâna în aer sau să privească peste ochelari. Și asta se solda cu un uriaș efort de a-l surprinde într-o imagine fotografică favorabilă lui. Niciodată nu am regizat o fotografie: «Stai așa, pune-ți mâna așa.» (…). N-am cerut să se uite în sus, în jos, stânga sau dreapta. Eu m-am mișcat foarte mult, eu am pândit clipa. Mi-am făcut din asta un merit. Întotdeauna sunt firești fotografiile mele, nu i-am deranjat, nu le-am cerut nimic.”

Text de Radu Băieșu, redactor MNLR

Foto: „Bucureștiul literar și artistic”, expoziție de fotografii semnate de Ion Cucu, expoziția de bază a MNLR din Strada Nicolae Crețulescu 8