Jurnal Perpessicius | despre locuința sa de pe strada Eminescu 122, 15 martie 1955

Ca o mână a destinului, la câteva minute de Muzeul Național al Literaturii Române, pe Strada Mihai Eminescu numărul 122, se află casa în care a locuit Perpessicius. Locuința, dotată cu demisol și mansardă, pe care Perpessicius le transformase în timpul șederii sale într-un sanctuar plin de cărți, după cum aflăm din jurnal, avea o curte interioară, unde creștea păsări și unde se jucau câinii și pisicile familiei. În jurul ei se aflau clădiri cu arhitectură de diferite stiluri, cu magazine alimentare, cinematograf, ateliere meșteșugărești și grădini umbroase. Aici și-a petrecut Perpessicius cea de-a doua parte a vieții sale, până la moarte.

A fost locul în care a lucrat la manuscrisele eminesciene până aproape de pierderea vederii, uimind apropiații cu dioptriile sale, iar pentru acribia sa, în 1954, Perpessicius avea să fie laureat al Premiului de Stat pentru editarea Operelor lui Mihai Eminescu.

Însă, pentru a-și păstra locuința în care era chiriaș, Perpessicius a trecut printr-un proces de evacuare din casă de durată. Procesul a fost pierdut la prima instanță, dar câștigat la recurs, după numeroase înfățișări, care i-au pus familia în dificultate și pe el la grele încercări, împărțindu-și timpul de multe ori între drumuri la proces, avocat și Biblioteca Academiei.

Iată ce scria Perpessicius în jurnalul său, care se află în arhiva MNLR, despre problemele cu care se confrunta în urmă cu 66 de ani, pentru a nu fi dat afară din casă:

„15 Martie 1955

La Bibliotecă. În aer, ceva impur. Parcă se pregătește ceva. Și-n adevăr, după ce nu-l aflu pe consilierul juridic și trec puțin pe la Cristian, acasă: dezastru. Alice din nou doborâtă și abia vorbind: a fost de la spațiul locativ în anchetă, o doamnă. Decum intră, emoții pe Ariadna etc. Era și pedicurista. Au fost jos: dacă nu se repară, pierdem procesul. Care proces? N-au spus nimic de chestiunea apartamentului de la subsol, că nu există. Cu greu, o remontez. Și doar o prevenisem.

– Seara telefon de la avocat. Dosarul tot la procuratură. Mai așteptăm.”

În urma unui împrumut acordat de Uniunea Scriitorilor, prin Fondul Literar, în 1956, criticul va avea posibilitatea să cumpere imobilul, plătind un avans, iar diferența achitând-o în rate lunare.

Câțiva ani mai târziu, din corespondența lui Perpessicius către Ion Pas, aflăm că locuința de pe strada Mihai Eminescu nr. 122 a fost pe punctul de a fi demolată. La intervențiile sale nenumărate către autorități, motivând că nu are unde să-și ducă miile de cărți și de manuscrise, în cele din urmă, demolarea avea să fie oprită.

După moartea sa, o perioadă a existat o placă comemorativă, care semnala că acolo a locuit marele critic literar care și-a pus viața în slujba culturii. În prezent, din cauza reparațiilor asupra clădirii placa nu mai există, casa însă rezistă, păstrând între zidurile sale povești care așteaptă să fie descoperite.

Text scris de Anița Grigoriu

Foto: Arhiva MNLR