Lansare de carte | „Cerșetorul de albastru”, de Crin-Triandafil Theodorescu

Vineri, 23 august 2024, de la ora 18.00, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române va avea loc lansarea volumului „Cerșetorul de albastru”, de Crin-Triandafil Theodorescu, în prezența autorului și a invitatelor sale, Loreta Popa, scriitoare, Alice Năstase Buciuta, scriitoare, Ana Barton, scriitoare, și Marcela Motoc, actriță.

Preot, scriitor, speolog, muzeograf, cercetător, Crin-Triandafil Theodorescu este parohul Bisericii Lușca din Năsăud, pe care o numește CeaMaiFrumoasăBisericăDinLumeDupăHagiaSofia, și autorul unui volum de debut, „Într-o zi se va termina”, care a devenit best-seller imediat după apariție.

Noua sa carte, „Cerșetorul de albastru”, apărută la Editura Cărțile Tango, este o culegere de predici neconvenționale, poeme în proză, eseuri și povestiri-mărturisire așezate în pagină cu scriitura inconfundabilă și inimitabilă a celui care confirmă, prin fiecare respirație a sa, că dragostea nu cade niciodată.

Părintele Crin-Triandafil Theodorescu a urmat şcolile Federaţiei Române de Speologie şi a devenit membru al Asociaţiei „Salvaspeo”. În anul 2004 a devenit custodele peşterii Izvorul Tăuşoarelor, din Bistriţa-Năsăud. Părintele Crin Triandafil Theodorescu susține necesitatea unui proiect național de recuperare a întregului patrimoniu cultural imaterial național, pentru ca generațiile viitoare să se bucure de el și fiindcă „ceea ce trăim azi sunt hainele istoriei de mâine”. Vorbind despre viitor, domnia sa spune că „fără educație nu există viitor înseninat și că muzeele fac parte din instituțiile care scriu viitorul zi de zi.”

„Cu mare îndoială și după îndelungi ezitări, anunț apariția noii mele cărți, «Cerșetorul de albastru». Nu e doar literatură, nu sunt efuzii lirice și șiraguri de cuvinte cioplite să cadă bine, perpendicular pe ochiul cititorului. Sunt hălci întregi, macre, mustind încă de vervă, din sufletul meu de îndrăgostit de Hristos. Desculțul și Bunul meu Înviat. Dăruitorul tainei vieții mele. Un dar atât de înalt că doar tăcerea l-ar onora îndestulător. Ar trebui să tac, nu să scriu. Să plâng, nu să scriu. Să pășesc, nu să scriu. Să cânt, nu să scriu. Să dansez, beat de fericirea întâlnirii cu Învierea, pe poteca vieții mele, fără să conteze nimic altceva. Așa ar trebui să fac. Am sentimentul unei despănușări în public, al unei dezveliri ușor indecente, al aprinderii bruște a luminii într-o cămară împărătească doldora de lacrimi de fericire, al unei impietăți grosolane, ca o fluierătură mitocănească într-un muzeu de artă. Poate că ar trebui să scriu cursiv și recognoscibil, într-un tempo clasicizat, cu intrigi și personaje, cu descrieri și întorsături spectaculoase ale fluxului narativ. Nu pot minți, trăiesc în îndoiala că scriind cartea asta, am apăsat lumea cu mărturisirile mele, o lume și așa prea plină de ale ei. Nimic nu mi se pare mai înalt, pe măsură cum trec anii, ca tăcerea sufletului care-L cunoaște pe Dumnezeu. Adevărații prieteni ai lui Dumnezeu tac fericiți, și mă bântuie frica de a nu fi greșit. Să fiu iertat, în veacul de acum și în celelalte care vor urma, pentru toate îndoielile și căderile mele. Pentru cuvintele netăcute, pentru copacii tăiați pentru hârtia cărții ăsteia, pentru spaimele mele că vorbind despre Taină, luminând-o cu etericele mele diatribe, îi macin într-un mod ireversibil misterul”, notează părintele Crin-Triandafil Theodorescu.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm!

Credit foto: Dan Marinescu