Lansare de carte și CD | „Povestea bribanocului”, de Doina Lavric-Parghel

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită duminică, 1 iunie 2025, de la ora 12.00, la Casa memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Str. Mărțișor nr. 26, la lansarea cărții „Povestea Bribanocului” de Doina Lavric-Parghel.

Participă: Doina Lavric-Parghel, Virgiliu Parghel, Cristina Chirvasie și Loreta Popa.

Cartea „Povestea Bribanocului” este rezultatul întâlnirii dintre o interpretă de muzică țărănească, filolog de profesie – Doina Lavric-Parghel, și un pictor – Virgiliu Parghel. Așadar, o carte de familie, o carte-obiect excelent ilustrată de arh. scenograf Eva Szantai, o carte cu cod QR atașat și un CD cu vocea Doinei care spune, cântând, o poveste de demult.

Prima parte a cărții cuprinde povestea – un soi de filosofie țărănească plină de înțelepciune și umor cu referire la soarta omului, așa cum i-a hotărât-o Bunul Dumnezeu care este dispus să și negocieze, când insul se vădește nemulțumit.

„Într-o zi, Toader Bribanoc se întorcea de la târg acasă. Era o zi frumoasă, de primăvară, iar câmpul strălucea de verde și de floare. Și pe lângă cărăruie curgea un pârâieș care cânta și spunea povești… Și deodată se întristează Bribanoc și cade pe gânduri:

Izvoraș cu apă rece,
Pe la poarta maichii trece
Mere maica să se spele,
Dă de lacrimile mele…”

A doua parte, însoțită de fotografii vechi, cuprinde un fel de autobiografie a autoarei. De fapt, o reconstituire a locului (spațiu-timp) în care poveștile și cântecele s-au născut: „Am auzit pentru prima oară Povestea Bribanocului la Maria lu’ Furtună din Lișna, Furtunoaia, cum îi spuneau sătenii. Cred că aveam aproape 14 ani. Ea era vecina noastră de peste drum și semăna atât de mult la chip cu ceea ce aflasem eu atunci despre Sfânta Vineri, încât mi-a rămas, în timp, o bănuială pe care o mai am și astăzi. Era mereu îmbrăcată în negru, așa cum umblau la țară mai toate femeile trecute de 50 de ani. Avea glasul grav, cu nuanțe mătăsoase, iar cuvintele, așezate molcom, unele după altele, parcă veneau de undeva, de departe, încărcate cu toate înțelesurile pe care le dobândiseră pe drum: – N-ai să vezi mata niciodată om mulțămit cu ceea ce i-o dat Bunu’ Dumnezău! Omul se plânge, ba că n-are una, ba că-i lipsăște ceilaltă… Și-i dă Dumnezău Sfântu’ într-o zi taman ce-i trece lui prin cap și, ce crezi mata? Învață el ceva din ponoasele pe care le trage? Iaca, nu învață! Că omu’ tare greu mai pricepe și anevoie se lămurește.”

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!