9 noiembrie 2018 — Comunicate de presă

Lansare de carte | Vintilă Ivănceanu || Buchpräsentation Vintilă Ivănceanu

În data de 10 noiembrie, de la ora 19.30, la sediul Institutului Cultural Român de la Viena are loc lansarea volumelor Până la dispariție şi Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille de Vintilă Ivănceanu. Titlurile au apărut în colecția Joben a editurii Muzeului Literaturii Române şi vor fi prezentate de traducătoarea acestora, doamna Heidi Dumreicher. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române.

Pe 26 decembrie 1940 s-a născut la București un oniric ludic și virtuoz: Vintilă Ivănceanu (m. 7 septembrie 2008, Essaouira, Maroc). Afirmat alături de gruparea neo-avangardistă a lui Dimov, Țepeneag & Co, sub patronajul simbolic (și protecția) lui Miron Radu Paraschivescu, la suplimentul „Povestea vorbei” al revistei Ramuri, a debutat în 1967 cu un splendid volum de versuri fantezist-bufone, în care inventivitatea jemanfișistă și parodia neagră se amestecă dezinvolt (Cinste specială, 1967). Va urma, în perioada de vârf a liberalizării poststaliniste, un altul (Versuri, 1969) ceva mai domolit. Au rămas de pomină pentru cunoscători, din această perioadă de eliberare a imaginarului sub presiune, două mici romane în care eposul cavaleresc medieval e trecut prin alambicurile post-suprarealismului funambulesc (de tip Grigore Cugler-Boris Vian): Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille (1970) și Vulcaloborgul și frumoasa Beleporjă (1971), microromanul oniric Până la dispariție (1969) având o factură kafkiană. Omul însuși era un nonconformist notoriu, protagonist a numeroase legende ale grupului. Părăsește țara după Tezele din iulie, stabilindu-se în Austria alături de soția sa, traducătoarea Heidi Dumreicher, împreună cu care a înființat și o editură, Rombus (captivitatea personajelor din Până la disparițiîn „zona rombului” – alegorie a României – se regăsește în denumirea editurii înființate în exilul vienez). A fost profesor asociat la Institutul de Științe Teatrale și la Institutul pentru Muzică Electroacustică din Viena, s-a ocupat, printre altele, de teatru, film și muzică experimentală; în Austria, a publicat eseuri și mai multe cărți în germană, unele masive dar la care (netraduse în română fiind) n-am avut acces. Ar merita traduse, totuși, măcar unele – dar cine mai știe azi, la noi, de acest artist atât de special, care ar merita o… cinste specială?

Text de Paul Cernat. (www.mnlr.ro)

Până la dispariție

Romanul Până la dispariție folosește multe extensii onirice, dar vorbește despre temele tabu ale acelor ani: închisoarea, ancheta, tortura, ceea ce face din acest mic roman realist-oniric un demers curajos.

E greu de înțeles cum romanul a trecut de cenzură, cu atâtea trimiteri sugestive la sistemul totalitar ceaușist. Ion Dragalina este prizonier în zona rombului, un spațiu din care nu se poate evada, iar viața lui este condusă de neliniște, confuzie și delir. Libertatea este valoarea unică pentru care luptă personajul principal al acestei cărți și, în același timp, motorul străduinței lui, singura soluție de evadare fiind, până la urmă, căderea în visare și în halucinație.

Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille

Textul lui Vintilă Ivănceanu era perfect sincron cu literatura europeană de la vremea apariției lui. Este, de fapt, vorba de o sumedenie de sincronicități, începând cu ceea ce am putea numi experimentalismul secolului XX, conștientizarea rolului scriitorului în societatea modernă și știința de a construi din angoase și vieți compromise un pământ care să zboare. Fiindcă asta face în cele din urmă Vintilă Ivănceanu în romanul său. Las la o parte înrudirea cu noul roman francez și cu noile câmpuri de acțiune deschise de psihanaliza lui Freud (mai ales în ceea ce privește visele).

Un lucru decisiv este că, de fapt, cartea lui Ivănceanu este un anti-roman, o deconstrucție urmată de o construcție exemplară. Un urlet. În el găsești cam tot ce vrei: este o parabolă postmodernistă a actului scriiturii, un dicționar de stări, povești duse până la limita plauzibilității, o ingeniozitate matematic reverberantă, un compendiu de posibilități de a scăpa de sub orice fel de aservire.

COLECȚIA JOBEN

Înscrisă în seria restituirilor literare, colecția Joben debutează cu două titluri semnate de Vintilă Ivănceanu. Fie că e vorba de texte ignorate, uitate, marginalizate din diverse motive sau de titluri luate – pe nedrept – mai puțin în seamă în rândul scrierilor aceluiași autor, colecția încearcă să întregească harta literaturii române, întinsă și diversă.

**********************************************

Buchpräsentation Vintilă Ivănceanu

Zwei legendäre Bücher des österreichisch-rumänischen Autors Vintilă Ivănceanu erscheinen diesen Herbst in einer Neuauflage in Bukarest. Beide Bücher waren in Rumänien jahrzehntelang nicht verfügbar und können nun erstmals seit 1970 ein interessiertes LeserInnen-Publikum auf rumänisch erreichen.

Până la dispariţie (1968)

dt. „aus“, übersetzt von Heidi Dumreicher, Frankfurt a. M., Suhrkamp 1971.

Nemaipomenitele păţanii ale lui Milorad de Bouteille (1970)

dt. „Unser Vater der Drache“, übersetzt von Heidi Dumreicher, Wien/München/Zürich, Europaverlag 1972.

Die beiden Bücher werden von der Editura Muzeul Literaturii Române neu aufgelegt und veröffentlicht.

Aus diesem Anlass findet am Samstag, den 10. November 2018, um 19.30 Uhr eine Lesung aus Werken von Vintila Ivănceanu in Verbindung mit einer elektroakustischen musikalischen Performance statt.

Einleitende Worte: Dr. Heidi Dumreicher
Es lesen Maria Lassnig, Peter Leutzendorff und Alexander Dumreicher-Ivanceanu.
Musikalische Performance: Ganael Dumreicher-Ivanceanu
Ort: Rumänisches Kulturinstitut Wien, Argentinierstrasse 39, 1040 Wien  

Wir freuen uns auf  viele Gäste!

VINTILĂ IVĂNCEANU

Dichter, Oniriker, wilder Hund, Verleger, Theaterregisseur, Sportsman, Flaneur
Geboren 26. 12. 1940 in Bukarest (Rumänien)
Gestorben 7. 9. 2008 in Essaouira (Marokko)

Vintilă Ivănceanu gehörte zur Gruppe der Oniriker in Bukarest, zusammen mit Dumitru Tepeneag und Leoni Dimov. Die Gruppe verstand sich als eine Verschmelzung von phantastischer Literatur mit dem französischen Surrealismus. Es ging nicht mehr darum, den Traum als Studienobjekt zu betrachten, sondern als Kriterium, eine neue Realität zu schaffen, die mit der Realität des Traums in Analogie steht. Die Oniriker forderten nahe am Surrealismus das politische Establishment ihrer Zeit heraus. Sie stehen damit in einer Reihe international bekannter Dichter und Schriftsteller wie Paul Celan, Tristan Tzara, André Breton, Fernando Arrabal oder Eugene Ionescu.

1970 übersiedelte Vintilă Ivănceanu von Bukarest nach Wien. Er lebte und arbeitete in Österreich als Schriftsteller, Theater- und Opern-Regisseur („Warten auf Godot”, „Volksoper” – Musik: Dieter Kaufmann), Festivalleiter (Tabu Theater Festival, Donaufestival) und Verleger (edition Dumreicher / Rhombus Verlag). In seiner theatralen Arbeit wurde er vom Theater von Tadeusz Kantor, Dario Fo, Antonin Artaud und Ariane Mnouchkine inspiriert.

Vintilă Ivănceanus Gedichtbände und kulturtheoretische Schriften sind auf deutsch im Wiener Passagen Verlag erhältlich. 2017 ist eine umfangreiche Dissertation über sein Werk in Rumänien erschienen: ”Der Gefangene des Rhombus” von Paul Vinicius. 2018 wurden ausgewählte Gedichte auf englisch publiziert, in der Anthologie „Something is still present and isn’t, of what’s gone”, herausgegeben von Victor Pambuccian im italienischen Verlag Aracne.

31 vizualizări

Galerie Foto