Lansare-eveniment „Actorie sau magie – Drumul spre tine însuți”, de Florin Zamfirescu | Post-event

Foști studenți, prieteni, cunoștințe, spectatori l-au sărbătorit pe maestrul Florin Zamfirescu, i-au cântat „La mulți ani!” cu ocazia zilei de naștere, a sărbătorii Floriilor, dar și a lansării-eveniment a cărții „Actorie sau magie – Drumul spre tine însuți”, apărută la Editura Ideea Europeană și Revista „Contemporanul. Ideea Europeană”, care a avut loc joi, 14 aprilie 2022, de la ora 17.00, în Grădina MNLR, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8. Amfitrion: Ioan Cristescu. Invitați: Aura Christi, Bogdana Darie. Lectură publică: Vlad Zamfirescu.

Directorul MNLR, Ioan Cristescu, a deschis lansarea-eveniment din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române punctând câteva lucruri importante: „Mi se pare o carte care îmbină mai multe elemente. Poate fi considerată un manual de arta actorului, dar poate fi și un început de tratat de arta teatrului. Este și gândire, și filosofie a acestei arte. Inițial, eram obișnuit ca actorii să scrie mai multe amintiri, mai multe memorii, cum a fost pe scenă, cum au lucrat. Am rămas surprins de faptul că domnul Zamfirescu nu numai că-și gândește propria artă, dar o gândește și pentru alții. Aproape fiecare, să le spun capitole ar fi mult pentru că sunt frânturi de capitole, fiecare capitol ar trebui luat și studiat în sine, sigur cu referire la marile personalități ale teatrului universal, la teoreticieni ai teatrului și de multe ori avem interesante și pertinente puneri în context, dar ceea ce m-a surprins cel mai tare au fost propriile definiții pe care le dă dânsul unor termeni, unor concepte din teatru pe care simte nevoia să le clarifice și să le redefinească”.

Invitată să-și exprime opinia, Bogdana Darie a spus: „V-am citit prima dată în almanahul Teatrul, eram elevă la Sfântul Sava, și nu mi-am imaginat vreodată că aș putea să fac această meserie. Așa că am dat la teatru. Nu numai atât, dar când am avut examen, în sala de examinare se afla profesorul Florin Zamfirescu. M-am emoționat foarte tare și am zis un Sorescu. La sfârșit mi-a spus: «M-am lămurit, mai vrei să ne zici ceva?» Și am mai zis ceva de drag. Asta a fost prima mea întâlnire cu Florin Zamfirescu. După ani buni am devenit colega dumnealui, ceea ce mi se părea extraordinar. L-am cunoscut ca elevă, apoi ca studentă, apoi ca profesoară. Domnul profesor Florin Zamfirescu avea încredere în noi”. Emoția se putea citi pe chipul fostei student a maestrului.

Aura Christi, poet, romancier, eseist, publicist și traducător, redactor-șef al revistei Contemporanul. Ideea europeană, care apare sub egida Academiei Române a mărturisit la rându-i: „Florin Zamfirescu este un om care a format generații. Un om care, ori de câte de ori ne vedem, mă recucerește. Mă simt într-o ipostază extrem de stranie, aproape ingrată aș fi spus, pentru că este o onoare să vorbesc despre un om născut să dăruiască, care a dăruit toată viața. Este un om îndrăgostit de viață, de oameni, de frunze, de furnici, de căței. De teatru. E un erudit, fără dubii. E un om care are un tip de smerenie, o așezare înlăuntru extrem de rară astăzi. Această carte încearcă neostentativ, aproape cu jumătate de gură, să schimbe accentele. În primul rând să te oprească din alergarea zilnică de nicăieri spre nicăieri, să te facă să privești altfel oamenii din jurul tău și în timp ce descoperim alte stele, facem demersuri și tot felul de invenții, tehnicizându-ne până în vârful unghiilor, Florin Zamfirescu te invită să te întorci cu fața spre tine însuți, pentru că aici, în altarul dintre coaste, regăsești totul”.

Auditoriului prezent în Grădina MNLR, maestrul Zamfirescu i s-a adresat cu căldura-i binecunoscută: „Am spus nu o dată în carte: «Dacă nu ești de acord cu mine tu, cititorule, contrazice-mă! Vino, tu, cu o idee mai bună!» Cartea e făcută din descoperiri. Am vrut să răspund întrebărilor tinerilor. Am fost și eu tânăr și-mi puneam zeci de întrebări înainte de a deveni actor și nu avea cine să-mi răspundă. A apărut un fel de test pentru cei care vor să acceadă la această meserie, să nu dea bani altora, să se testeze ei singuri. Grila aceea de test, trecută în carte, e foarte bună. Am scris cartea pentru candidați. Apoi, lucrurile au crescut și mi-am dat seama că e și pentru studenți. Ca să-mi dau seama după aceea că am descoperit niște lucruri importante și pentru actori. Așa am vrut. Apoi, m-am hotărât. Am scris o carte pentru oameni. Actoria este meseria cea mai apropiată de ființa umană”.

Florin Zamfirescu a avut vocație de dascăl, vocație cu care s-a mândrit la fel de tare ca aceea de actor. Profesoratul e o chemare. „Foarte mulți sunt foarte talentați, cu toții sunt îndrăzneți, știu bine ce vor și țin să se afirme cât mai repede, nu ca noi. Le dau dreptate, pentru că epoca asta nu-i mai motivează din exterior, nu le mai oferă condițiile pe care le-am avut noi la început și atunci ei își fac curaj, preiau inițiativa și luptă să se impună. Uneori, sunt foarte comozi în afara scenei, dar când ajung sus, zbârnaie. Înțeleg rapid totul, sunt ageri, iuți și eficienți artistic. O să vă convingeți la spectacolele lor”, scria maestrul în cartea sa. Actorul mărturisește în cartea sa faptul că „Meseria de actor fascinează; un număr din ce în ce mai mare de tineri simt nevoia să apară pe scenă, să-și dăruiască viața acestei arte, căzând de foarte multe ori în confuzia stării rezultate din practica de spectator. Mi-am propus deci ca, treptat și fără pretenția de a fi exhaustiv, să pășesc împreună cu cei tineri spre litera A a acestei meserii minunate și totodată atât de dificile. Se spune că a fi actor este ori foarte uşor, ori imposibil, aforism valabil, cred, pentru toate meseriile şi vrând să sugereze că omul este dator să-şi descopere posibilităţile native cât mai devreme, evitând astfel confuzia care trage după sine pierderea unor ani preţioşi ai tinereţii. De ce să devin actor? Este o întrebare-cheie, iar răspunsul trebuie să poată fi bine primit de forul meu interior, care de cele mai multe ori, aţi observat?, se revoltă la minciună”. Totodată, pe lângă faptul că aduce în discuție importanța pasiunii, a imaginației, a empatiei, a culturii și spiritului de observație, în carte Florin Zamfirescu atrage atenția celor interesați ce înseamnă puterea de concentrare, voința, trupul, vocea și ochiul actorului. „Să nu uităm că actorul trebuie să întruchipeze personaje, că el niciodată, dar niciodată nu se reprezintă pe sine în scenă. Persoana sa particulară trebuie să fie importantă numai prin aceasta și prin nimic altceva. Personalitatea actorului este deci un instrument cu multiple fațete și posibilități, care pot fi folosite și amplificate în funcție de personaj și atât. Nimeni nu trebuie să se urce pe scenă ca să se expună pe sine, ci pentru a se transfigura, astfel încât una din condițiile necesare esențiale ale actorului ideal este să aibă cât mai puține particularități, să fie, cum s-ar zice – un om ca toți ceilalți. Numai astfel el poate să devină «altcineva», amplificându-și câte una din fațetele umane multiple, de la caz la caz”, scrie Florin Zamfirescu. De la tânărul care primea geamantane de scrisori pe adresa „recitatorul din Călimănești” până la maestrul de astăzi a fost cale lungă. Cariera lui Florin Zamfirescu stă mărturie. Personajele lui sunt vii, bogate, autentice, greu de uitat.

Gheorghe Florin Zamfirescu s-a născut la 12 aprilie 1949, la Călimănești, Vâlcea. A frecventat școala generală și liceul în localitatea natală, debutând pe scenă la 27 martie 1966, când a participat la emisiunea-concurs televizată „Dialog la distanță”, recitând poezia „Legenda Argeșului”, pentru care a primit premiul I. În anul 1967, a fost admis primul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la „Arta Actorului”, clasa profesorului Constantin Moruzan. În perioada studenţiei a interpretat, la Studioul Cassandra, rolurile Ianache din „Comedia Vremii” a lui Costache Facca sau Mitropolitul din „Alexandru Lăpușneanu” a lui Constantin Negruzzi. A fost parte a echipei de producţie a spectacolului „Divertisment 70”, desfăşurat tot la Cassandra. În anul 1971 a absolvit facultatea, fiind șef de promoție, interpretând personajul Varravin din piesa „A murit Tarelkin” de Suhovo-Kobalin. A fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu-Mureș, unde a activat între anii 1971-1973, în peste 20 de piese scrise de Paul Anghel-Kesarion, Anton Cehov, Carlo Gozzi, Roger Avermeatte, Ion Luca Caragiale, Mihail Sebastian, Romulus Guga, Pablo Neruda, Dan Tărchilă. În noiembrie 1973, s-a transferat la Bucureşti, la Teatrul Giulești, viitorul Teatru Odeon. În perioada 1991 – 1994, actorul chiar a fost director artistic al Teatrului Odeon. A jucat în peste 30 de filme românești regizate de Dan Pița, Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Lucian Pintilie, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan și Mircea Daneliuc. A fost distribuit în serialul de televiziune „Lumini şi umbre”, regizat de Andrei Blaier și a interpretat roluri în numeroase scenarii de radio şi televiziune, începând cu 1974, „În derivă” (serial HBO produs în România), precum şi cinci seriale TV la postul Acasă. Din anul 2002 a devenit Doctor în arte, cu lucrarea „Actorie sau magie”, pe care a completat-o de-a lungul timpului aducând-o la forma „Actorie sau magie – Drumul spre tine însuți”.

Filmare și montaj: Alex Ursu

Credit foto: Dan Vatamaniuc