Litera MOV, seria a II-a | Cuvintele #20

Astăzi, Doina Ruști vorbește despre cuvântul belciug, „de origine slavă, dar care are în el o suferință tipic românească venită din toate întrebuințările unui belciug”. Belciug înseamnă inel, de regulă folosit în epoca medievală pentru a-i însemna pe sclavi. Se punea în ureche, ca un cercel, se punea în nas. „E legat, de fapt, de decădere, de partea jalnică a unei ființe. Are o bogată desfășurare în limbă și dintre toate frazeologiile, care sunt numeroase, mie mi se pare simpatică expresia «m-ai câștigat la belciuge». A fi câștigat la belciuge se referă la o condiție existențială extrem de interesantă. Presupunea să arunci fără greșeală un inel în așa fel încât să intre pe un par bătut în pământ și lucrul acesta se repeta. Un anumit număr de astfel de inele puse unele peste altele aduceau cu sine gloria, aduceau bineînțeles un premiu, un trofeu. La belciuge puteai să câștigi o damigeană cu țuică sau un curcan, dar în vremuri mai vechi puteai să câștigi un sclav. Însemna o mână de lucru, însemna un om de care puteai să-ți bați joc cum voiai tu de vreme ce ajunsese atât de rău încât să fie oferit ca premiu la belciuge. Nu orice sclav ajungea acolo, ci unul de care stăpânul nu mai avea nevoie”, spune Doina Ruști.

Urmăriți Litera MOV aici: