Magda Isanos, 104 ani de la naștere

Magda Isanos s-a născut pe 17 aprilie 1916, la Iași. Fiică de doctori, în copilărie i-a urmat pe aceștia în Basarabia, unde și-a făcut liceul, la Chișinău. De altfel, faptul că mama sa era medic i-a salvat viața, căci la doar un an și șase luni se îmbolnăvește de poliomelită. Devotamentul mamei o salvează, ea rămânând doar cu ușoare sechele și o sănătate fragilă.

Ulterior, a studiat dreptul și filosofia la Iași, între 1934 și 1938. Fiind licențiată în drept, a profesat avocatura pentru scurtă vreme. A debutat devreme, cu două poezii publicate în revista „Licurici” a unui liceu din Chișinău. A fost o colaboratoare frecventă și a revistei „Viața Basarabiei”.

În 1935 se căsătorește, pentru scurt timp, cu Lev Panteleev, absolvent de limbi clasice, un fin intelectual. În studenție devine interesată de ideile de stânga, participând, în 1938, la strângeri de fonduri pentru poporul spaniol, greu încercat de crâncenul Război Civil. În paralel, va continua să scrie poezie și să colaboreze cu diverse publicații. Remarcată de George Călinescu, este invitată să citească la cenaclul „Noua Junime”. În 1938 se va căsători cu scriitorul Eusebiu Camilar

Din 1939 începe să profeseze ca avocată de succes, la Iași. După nașterea fiicei sale Elisabeta, îi este descoperită o boală de inimă. Soțul ei se străduiește să-i publice creația poetică.

În 1944, după un bombardament sovietic devastator, care le distruge casa din Iași, împreună cu majoritatea manuscriselor, se refugiază la București, unde avea să se stingă, la doar 29 de ani, în casa părinților ei, din strada Popa Nan.

În ciuda vieții scurte, a scris o poezie de mare calitate, din care amintim volumele „Poezii”, 1943, „Cântarea munților”, 1945, sau „Țara luminii”, 1946, proză scurtă și chiar o piesă de teatru, scrisă în colaborare cu iubitul ei soț, Eusebiu Camilar („Focurile”). Este înmormântată la Cimitirul Bellu, sub o placă de marmură ce poartă un epitaf compus din versurile ei: „Oamenilor voiam să le las/ sufletul meu drept pâine de popas,/ drept livadă și cer./ Tuturor acelora care nu mă cer/ și nu mă cunosc, am venit să le fiu/ o candelă pentru mai târziu.”

Foto: Magda Isanos, arhiva MNLR