Matei Vișniec 60

Matei Vișniec, unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani, s-a născut la Rădăuți, în 29 ianuarie 1956. În 1980 își încheie studiile la Facultatea de Filosofie și Istorie a Universității din București, iar la sfârșitul anilor ’80 cere azil politic în Franța. Între 1988 și 1989, locuiește la Londra, ca jurnalist la BBC Radio, secția română. În 1989, revine în Franța, unde va și rămâne. Se dedică tot mai mult scrisului (în special teatrului) și lucrează ca jurnalist la RFI.

După 1989, piesele sale sunt jucate intens atât pe scenele românești, cât și pe cele din toată lumea, devenind unul dintre cei mai populari scriitori, cu nenumărate volume scrise și publicate în Franța. De altfel, activitatea dramatică i-a fost recompensată de-a lungul vremii cu numeroase premii.

Fie că vorbim de poezia sa, de romane sau de teatru, opera lui Matei Vișniec este recognoscibilă printr-un suprarealism propriu, ce extrage întotdeauna chintesența cotidianului și dă imaginarului dimensiuni când ludice, când parabolice. Influențat de Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Teodor Mazilu, Vișniec dă trup unor teme și preocupări precum: descompunerea și recompunerea identităților, crearea și dezagregarea textuală (autoreferențialitatea și intertextualitatea fiind tehnici adesea prezente în opera sa), grotescul, poeticul ș.a.

Dintre volumele publicate, amintim: poezie (Orașul cu un singur locuitor, 1982; La masă cu Marx, 2011); romane (Negustorul de începuturi de roman, 2013; Cafeneaua Pas-Parol, 1992; Domnul K. Eliberat, 2010, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, 2010), teatru, preponderent în franceză (Omul-pubelă, Femeia ca un câmp de luptă, Trei nopți cu Madox, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal ș.a.).