„mini-Cafeneaua critică” on-line #44 | Ioan Groșan și Ion Bogdan Lefter

Invitatul de astăzi al „mini-Cafenelei critice” on-line este Ioan Groșan, prozator, dramaturg și publicist. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

„Poate părea paradoxal, dar, în perioada de vârf a pandemiei, eu nu m-am simțit amenințat. Sigur că știam că există victime, că la ATI e plin, însă mă gândeam că e un fel de SIDA, să fie la ei acolo, nu la noi. Am avut o ingenuitate inconștientă, știam ce se petrece, dar nu-mi păsa.  Mă întâlneam cu prietenii la Green Hours, dar nu vorbeam despre pandemie, ci despre alte lucruri. Da, am purtat mască în autobuze, în mijloacele de transport în comun, dar nu simțeam un pericol potențial. Poate asta ne-a ferit, că n-am dat importanță tragică. Poate de asta boala te ocolește și devii de neatins”, mărturisește Ioan Groșan.

„Nu pandemia m-a dat peste cap, ci lenea mea. Nu am scris foarte mult în perioada asta. Mă gândesc ce dialog extraordinar ar fi fost, pe subiectul pandemiei, între Dem Rădulescu și Toma Caragiu. Cred că ne-am fi cutremurat la propriu de râs. Dacă, evident, textul era bun. Perioada aceasta de pandemie va fi o paranteză pe care toată lumea se va strădui s-o uite. N-o să lase urme nici în literatură, nici în film, nici în teatru. O paranteză pe care s-o arunci la coș. Războaiele, conflictele umanității sunt declanșate nu de o boală.  Nazismul nu a fost o boală, ci o creștere organică a unei Germanii derutate. Din pandemia asta nu se naște nimic decât mici spaime față de familie”, spune prozatorul Ioan Groșan.

„Cafeneaua critică” este inițiată și realizată de criticul Ion Bogdan Lefter, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București.

Urmăriți mini-Cafeneaua critică aici: