„Mit și realitate: oglinzile în care ne privim” | Lansare Mariana Dan în cadrul FIPB

Mitul nu aparține unei lumi dispărute și nici nu rămâne închis între paginile cărților care încearcă să-i descifreze sensurile. El continuă să însoțească omul contemporan, să-i ofere repere, să-i organizeze imaginarul și, uneori, să-i dezvăluie legături nevăzute între lucruri pe care realitatea le așază în opoziție. Despre această surprinzătoare permanență a gândirii mitice s-a vorbit marți, 15 septembrie, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, la lansarea volumului „Mit și realitate: oglinzile în care ne privim”, semnat de Mariana Dan și apărut la Editura Muzeul Literaturii Române.

Întâlnirea, desfășurată în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, i-a avut ca invitați pe Răzvan Voncu și Ion Bogdan Lefter, iar dialogul a fost moderat de Ioan Cristescu. Dincolo de prezentarea unei apariții editoriale, discuția a deschis un teritoriu mult mai larg: acela al felului în care miturile continuă să locuiască lumea noastră și să ofere instrumente pentru înțelegerea existenței, a culturii și a propriilor noastre contradicții.

În centrul volumului Marianei Dan se află gândirea lui Mircea Eliade și una dintre ideile fundamentale care traversează opera acestuia: coincidentia oppositorum, posibilitatea ca realități aparent incompatibile să participe, la un nivel profund, la aceeași unitate. Sacru și profan, lumină și întuneric, viață și moarte, real și imaginar încetează astfel să fie doar termeni aflați la capetele unei opoziții și devin moduri complementare de a interoga existența.

Cartea propune însă mai mult decât o revenire asupra universului eliadesc. Mariana Dan urmărește circulația simbolurilor și a structurilor mitice, construind legături cu diferite domenii ale științelor umaniste și invitând cititorul să privească mitul ca pe o formă de gândire încă activă. Tocmai această capacitate de a pune în relație lumi, perspective și discipline diferite conferă demersului său dinamismul remarcat de Annemarie Sorescu-Marinković, care vorbește despre un discurs „dinamic şi savuros”, în care autoarea descifrează felul în care Eliade transformă dicotomia contrariilor într-o viziune asupra lumii ca întreg.

Dialogul din Grădina MNLR a readus astfel în atenție una dintre întrebările pe care modernitatea pare să le fi lăsat în urmă fără să le fi rezolvat cu adevărat: mai avem nevoie de mit? Volumul Marianei Dan sugerează că da, pentru a putea citi mai atent prezentul. Miturile se transformă, își schimbă limbajul și formele de manifestare, dar continuă să ofere modele prin care omul încearcă să dea sens experiențelor sale.

Oglinzile despre care vorbește autoarea nu ne întorc pur și simplu imaginea unor civilizații îndepărtate. Privind în ele, descoperim ceva despre noi înșine. Pentru că, oricât de modernă ar deveni lumea, nevoia omului de a înțelege ceea ce-l depășește, de a împăca contrariile și de a găsi un sens dincolo de aparența fragmentară a realității rămâne aceeași.

Iar între mit și realitate există, poate, mai puțină distanță decât suntem obișnuiți să credem.

Credit foto: Dan Marinescu

Filmare și montaj: Alex Ursu