,,Monica Lovinescu – Centenarul Nașterii (1923-2023)”

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunță prima din seria de manifestări academice și culturale, reunite sub titulatura ,,Monica Lovinescu – Centenarul Nașterii (1923-2023)”, printr-o masă rotundă, în cadrul căreia va fi evocată personalitatea acesteia – și a celor foarte apropiați ei: Virgil Ierunca (soțul și cel mai fidel colaborator), Mihnea Berindei (fiul spiritual și direct continuator, în registrul politic, al celor doi – formând un indisociabil trinom), precum și cunoscuții opozanți/disidenți: marele istoric Vlad Georgescu și prestigiosul matematician Mihai Botez, care, împreună cu puțini alții, au constituit sufletul exilului democratic românesc. Reuniunea este găzduită de Muzeul Național al Literaturii Române, amfitrion Ioan Cristescu, directorul MNLR, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu, marți, 14 noiembrie 2023, începând cu ora 16.30.

Vor vorbi, interacționând și cu publicul, Gabriel Andreescu, Magda Cârneci, Andrei Pleșu, Dinu Zamfirescu, cu o intervenție, via internet, a dr. Ion Vianu (Geneva). Va introduce discuția Daniel Șandru, președinte executiv al IICCMER; moderator: Adrian Niculescu, vicepreședinte al IICCMER, responsabil al Compartimentului pentru Studierea Exilului Românesc.

Cea de-a doua manifestare IICCMER din cadrul Centenarului se va desfășura între 16-19 noiembrie, la Fălticeni, orașul în care s-a născut Eugen Lovinescu, cu participarea lui Gabriel Andreescu, Florin Cântic, Adrian Cioroianu, Dorin Dobrincu, Emil Hurezeanu, Doina Jela, Adrian Niculescu, Irina Margareta Nistor, Alecu Solomon, Daniel Șandru, Liviu Tofan, Dinu Zamfirescu.

Născută la 19 noiembrie 1923, la București, Monica Lovinescu a fost singurul copil al criticului literar Eugen Lovinescu și al profesoarei Ecaterina Bălăcioiu. După absolvirea Facultății de Litere a Universității din București, a plecat la Paris ca bursieră a statului francez. Instaurarea comunismului a determinat-o pe Monica Lovinescu să nu se mai întoarcă în țară, afirmându-se în deceniile următoare drept una dintre cele mai active voci ale exilului românesc. S-a implicat în viața culturală a comunității românești, publicând articole și traduceri literare și, de asemenea, a colaborat cu Radio Europa Liberă. Vocea Monicăi Lovinescu avea forţa adevărului şi promisiunea libertăţii. Era ascultată de oameni din toate categoriile sociale. Un aspect important al personalităţii sale ţine de relaţionarea cu românii din exilul românesc. Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au format o familie care valora cât o întreagă instituţie. Cei mai de seamă români din exil le treceau pragul adesea. La ei mergeau aproape toţi oamenii de cultură români care vizitau Parisul, toţi cei care reuşeau să evadeze din ţară. Emisiunile sale au atras antipatia regimului de la București, ajungându-se ca, în 1977, Monica Lovinescu să scape cu greu în urma unui atac violent al Securității, căruia i-a căzut victimă. După 1990, a continuat să trăiască la Paris, alături de soțul său, Virgil Ierunca, dar s-a implicat în viața publică românească. Monica Lovinescu a publicat şase volume de jurnal, o cronică a comunismului românesc, dar şi a intrării României pe drumul democraţiei. A murit în 2008, la vârsta de 84 de ani.

Intrarea este liberă.

Vă așteptăm cu drag!