Mozaic scriitoricesc în po-stări sufletești #11

„Alături de mocirlele uscate/ Ies pomii toți cu trunchiurile-n floare”, exclama Nichita Stănescu într-unul dintre poemele sale despre primăvară și iubire.

Probabil că generații de-a rândul au simțit elanul și forfota dulce a sevei copacilor, tăcerea aceea atât de plină de neliniști, care prevestește izbucnirea vieții în primăvară. Și apoi, pe măsură ce soarele apare mai des și devine mai cald, izbucnește culoarea din flori.

Această vitalitate a primăverii se aseamănă forței cu care glasul lui Anton Pann, din „Istoria poamelor” – „Povestea vorbii”, chintesența înțelepciunii populare românești, trezește la viață o întreagă natură moartă, o cohortă de legume și fructe, cu o tehnică picturală, dominând o întreagă împărăție – metaforă.

Pann are, după cum afirma George Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, „meșteșugul inefabil al măscărei fine, al mirosurilor lingvistice tari”. Pe rând, pe categorii, se înșiră în fața ochilor o cohortă de legume, fructe și mirodenii, deliciu culinar, dar și stilistic, culminând cu descrierea faimoasei cepe:

„Cum simți această Ceapă, totodată
Cum e din natură foarte veninată,
Se-mbracă îndată, iute, cu mânie,
Douăspre`ce haine puse pe dimie,
Și cămăși atâtea albe, subțirele,
Îmbrăcând binișul roșu peste ele,
Pieptănă și barba-și albă și bătrână,
Scuturând-o bine de pământ, țărână,
Pleacă necăjită-n toat-a ei putere,
Veninând văzduhul de catran și fiere,
De pământ târându-și barba sa cea lată,
Sus în deal ajunse la crăiasa-ndată.”

Același efect puternic trezește și lumea umană, portretul văduvei asemănându-se cu cel al cepei, în ceea ce privește forța cu care este redat:

„O văduvă-n vârstă, bătrână, zbârcită,
Cu doi dinți în gură, barba ascuțită,
Nas cât pătlăgeaua, la vorbă-nțepată,
Cu ochii ceacâră, gura lăbărțată,
Fruntea-i cucuiată, fața mohorâtă,
Peste tot negoasă și posomorâtă,
Umblă-ntunecată și tot înnorată,
Nu o vedea nimeni să râdă vreodată…”

Legătura celor două portrete, uman și vegetal, cu primăvara de afară constă tocmai în aceea că aceste două registre sunt redate cu o forță extraordinară de Anton Pann, într-o explozie de imagini artistice, vizuale și olfactive, în „Povestea vorbii”, „o comedie a cuvintelor pure și în același timp o comedie umană integrală” (G. Călinescu).

Echipa de proiect:
Adrian David, muzeograf Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”
Dorothea Nicolescu, muzeograf Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”
Lelia Spirescu, muzeograf Casa Memorială „George șI Agatha Bacovia”
Mădălina Șchiopu, muzeograf Casa Memorială „Anton Pann”
Andreea Drăghicescu, Sectia „Case Memoriale”