„Mozaic scriitoricesc în po-stări sufletești” #12

„… cerută și răsfățată de fetițe, și preferată, păpușa indică încă din leagănul de pruncă al viitoarei femei, instinctul de mamă. E adevărat, poate că păpușa din vitrina cu cadouri derivă din ancestralul fetiș. E adevărat că și păpușa e o jucărie. Multe sunt adevărate. Dar mai poate fi și altceva adevărat: că provizoriu, renunțând la conservarea mădularelor lui în mumie, omul și-a creat un semn rezistent și nemuritor, fraged, pur și incoruptibil. Îi trebuia poate naivului și o consolare, o icoană care să-I aparție lui, croită de mâinile lui, fără colaborare cu acela care-l zămislise pe el din ștofa noroiului frământat. Păpușismul omului a mers, de la cârpă și statuie – auzi dumneata? – la marmură, la bronz!” (Tudor Arghezi, Din drum…, Editura Cartea Rusă, 1957)

 

Poate, într-adevăr, păpușile au apărut pe lume din dorința omului de a fi el însuși creator, așa cum spune Tudor Arghezi, sau poate că omul a vrut doar să aducă un omagiu Creatorului, cert este că păpușile aduc lumină și veselie în copilăria oricărui om. Paraschiva, soția scriitorului, nu a avut parte în copilăria ei săracă, de astfel de jucării, așă că, atunci când Mitzura a primit în dar asemenea minuni, cele două fetițe, și cea mare și cea mică, s-au jucat împreună, cot la cot, cu nesaț, devenind amândouă mămicile iubitoare ale păpușilor cu zulufi de aur!

 

Echipa de proiect:

Adrian David, muzeograf Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”

Dorothea Nicolescu, muzeograf Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

Lelia Spirescu, muzeograf Casa Memorială „George șI Agatha Bacovia”

Mădălina Șchiopu, muzeograf Casa Memorială „Anton Pann”

Andreea Drăghicescu, Sectia „Case Memoriale”