O nouă seară de lecturi în Grădina MNLR

Înainte de a deveni cuvânt, poemul este adesea un mod de a privi. O imagine observată de ceilalți și văzută altfel de poet, un detaliu aparent neînsemnat, o amintire care revine, o fisură în realitatea cotidiană. Poezia începe poate tocmai acolo unde privirea refuză să treacă mai departe.

Joi, 17 septembrie 2026, de la ora 18.00, Festivalul Internațional de Poezie București a adus în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române o nouă întâlnire cu poezia contemporană. Au citit Alina Aldea, Vlad Alui Gheorghe, Eugen Barz, Florin Iaru (în lectura lui Cosmin Perța), Dimitris Kanellopoulos, Anush Kocharyan, Cosmin Perța, Pavel Șușară, Radu Sergiu Ruba, Livia Ștefan, Robert Șerban și Tudor Voicu. Întâlnirea a fost moderată de Cosmin Perța.

România, Grecia și Armenia, cărora li s-a adăugat experiența culturală româno-spaniolă a lui Eugen Barz, au desenat geografia serii. Dar harta unei lecturi publice nu este făcută numai din locurile din care vin poeții. Este alcătuită și din lumile pe care fiecare le poartă cu sine și din felul în care acestea ajung, pentru câteva minute, în fața publicului.

Poezia a trecut astfel de la observația cotidianului la memorie, de la realitatea imediată la spațiile interioare, de la concret la acele teritorii pe care limbajul încearcă să le facă vizibile. Temperamente poetice și experiențe diferite s-au succedat fără ca lectura să caute o formulă comună.

În această succesiune se află una dintre bucuriile unei seri cu mai mulți poeți. Ascultătorul este obligat să-și schimbe permanent perspectiva. Odată cu fiecare autor se modifică ritmul, temperatura textului, raportul dintre gravitate și ironie, dintre real și imaginar, dintre ceea ce poate fi spus direct și ceea ce are nevoie de ocolul metaforei.

Prezența unor autori care se exprimă și în alte teritorii ale culturii a făcut cu atât mai interesantă această schimbare de perspectivă. Literatura, artele vizuale, critica, jurnalismul sau reflecția asupra culturii nu sunt lumi complet separate. Uneori se întâlnesc în același autor și modifică felul în care acesta observă realitatea și o transformă în limbaj, iar poezia rostită adaugă textului încă o dimensiune. Autorul devine, pentru câteva minute, și interpretul propriului poem. Uneori îl confirmă prin felul în care îl citește; alteori îi dezvăluie un ritm sau o tensiune pe care pagina nu le putea face pe deplin audibile.

Grădina MNLR a devenit, încă o dată, locul acestei treceri de la text la voce și de la experiența individuală la experiența împărtășită, pentru a lăsa publicului libertatea de a trece de la o lume la alta. Acesta este privilegiul unei seri de lecturi: într-un timp relativ scurt, putem vedea realitatea prin ochii mai multor oameni. Poezia poate nu schimbă întotdeauna lumea pe care o privim, dar schimbă pentru o clipă felul în care o vedem.

Credit foto: Dan Marinescu