Pavel Țugui, un intelectual patriot

Pavel Țugui  s-a născut în Bucovina, în Vicovu de Jos, la data de 1 noiembrie 1921, într-o familie de țărani. După absolvirea cursurilor Școlii normale din Cernăuți, devine învățător, iar între ‪1943-1944‬ este elev al Școlii militare de ofițeri în rezervă și este trimis, la finalul războiului, să lupte pe frontul din Transilvania. După război își susține bacalaureatul, în 1945, la Suceava. Imediat după aceea se va înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași, devenind și secretar al Comitetului Județean P.C.R. Rădăuți. După patru semestre renunță la drept și devine, în 1947, student la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu” din București. De aici începe ascensiunea sa pe linie ideologică printre comuniști. Între 1951 și 1953 va fi numit șeful sectorului de literatură și artă al Secției de propagandă și agitație a C.C. al P.M.R. A fost numit director general (locțiitor de ministru) în cadrul Ministerului Culturii, la Departamentul artelor, muzeelor, monumentelor și învățământului artistic (între ‪1953-1955‬), șef al Secției de Știință și Cultură a Comitetului Central al P.M.R. (‪1955-1960‬), de unde a fost destituit, exclus din partid și intrat în acheta organelor de partid și securitate. Cum a ajuns de la o ascensiune fulminantă la dizgrație? Dacă în anii „obsedantului deceniu” scopul principal al lui Leonte Răutu și al ideologilor săi staliniști, care primeau ordine direct de la Moscova, era de a distruge cultura națională și a o înlocui cu un erzatz proletcultist, Țugui – deși își acceptă rolul în sinistrul angrenaj – are un respect imens față de marea literatură și se transformă într-un protector din umbră al marilor scriitori, dintre care îi amintim doar pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Octavian Goga, ajungând să fie mustrat și sancționat adesea de șefii săi, ajungând în cele din urmă să fie destituit, exclus din partid și anchetat. Meticulos și harnic, el își va păstra întreaga corespondență, dar și numeroase documente care dovedesc rolul salutar pe care l-a avut în reabilitarea unor genii. În 2013 acesta a donat MNLR întreaga sa arhivă, care a fost publicată de Editura Muzeul Literaturii Române în două volume. Încheiem cu textul unei felicitări trimise de Tudor Arghezi, cu care a purtat o lungă corespondență și o sinceră prietenie:

„1 Ianuar 1955

Tovarășului Țugui, ministru

De-Anul nou ce pot să spui

Tovarășului Țugui?

Să se ține

Mărturie,

Pentru prieteni și dușmani,

Tânăr o sută de ani.”

Puțin a lipsit ca urarea poetului să se și împlinească, dovadă că în noiembrie anul acesta Pavel Țugui ar fi putut deveni centenar. Dumnezeu să-l odihnească!

Sursa foto: Agerpres