Poezia ca busolă

Uneori, pentru a ajunge dintr-o limbă în alta, este nevoie de o a treia. Un teritoriu intermediar în care două persoane se întâlnesc, negociază sensuri, explică nuanțe și încearcă să găsească împreună cuvântul care să păstreze cât mai mult din poemul de la care au pornit.

Despre această experiență au vorbit Sanna Hatnor și Alina Purcaru, sâmbătă, 19 septembrie, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române, în cadrul întâlnirii „Poezia ca busolă – despre găsirea unui limbaj comun și traducere reciprocă”.

Dialogul a pornit de la un atelier de traducere organizat de ICR Stockholm, în cadrul căruia cele două poete și-au tradus reciproc poemele. Niciuna nu cunoștea suficient limba celeilalte pentru a parcurge drumul în mod direct, astfel încât traducerea s-a construit cu ajutorul unei limbi comune, intermediare.

O asemenea situație schimbă însă natura procesului. Traducătorul nu mai lucrează singur, în fața textului, încercând să reconstruiască intențiile unui autor absent. Autorul se află alături. Poate explica de ce a ales un cuvânt și nu altul, poate spune ce se ascunde într-o imagine, poate indica ritmul sau ambiguitatea pe care nu dorește să le piardă. Iar cel care traduce poate întreba, propune, ezita și reveni.

Traducerea devine astfel conversație. Experiența atelierului nu a însemnat pentru Sanna Hatnor și Alina Purcaru doar apariția unor noi versiuni ale poemelor lor. Lucrul împreună, atenția acordată fiecărui cuvânt și încercarea de a păstra nuanțele textului le-au apropiat. Pentru a traduce un poem trebuie să intri, fie și pentru o vreme, în felul în care celălalt privește lumea.

Întâlnirea de la MNLR a urmărit tocmai acest proces de co-creare: etapele prin care un text trece dintr-o limbă în alta, negocierile inevitabile ale sensului și felul în care experiența traducerii poate modifica inclusiv relația poetului cu propriul text și cu propria scriere. Lectura poemelor rezultate în urma atelierului a adus apoi față în față limbile din care pornise întreaga experiență. Fiecare poetă a citit în limba sa maternă, iar textele au putut fi ascultate ca forme sonore diferite ale unei experiențe poetice comune.

După întâlnirile din zilele precedente dedicate traducerii și circulației cărților între culturi, „Poezia ca busolă” a adus în prim-plan dimensiunea cea mai intimă a traducerii: momentul în care două persoane stau de o parte și de alta a unui poem și încearcă să găsească împreună drumul spre cealaltă limbă.

Evenimentul a fost dezvoltat în parteneriat cu Festivalul Nordic Exposure. O călătorie în nordul literar.

O busolă nu-ți spune ce vei găsi la capătul drumului. Îți arată doar direcția, iar pentru Sanna Hatnor și Alina Purcaru, poezia a indicat aceeași direcție: una spre cealaltă.

Credit foto: Dan Marinescu