Glisează meniul stânga/dreapta
19 septembrie 2026 — Festival
Sâmbătă, 19 septembrie, dimineața Festivalului Internațional de Poezie București a început în Ceainăria MNLR cu un atelier dedicat copiilor: „Cum poate deveni o poezie o poveste în benzi desenate?”, coordonat de autorul și profesorul de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu. Cum arată un vers? Ce chip are un personaj care există numai în cuvinte? Și ce se întâmplă între două versuri atunci când trebuie să transformi un poem într-o poveste pe care o poți și vedea? De data aceasta, poezia nu a fost doar citită. A trebuit privită.
Pornind de la textul poetic, participanții au căutat personaje, întâmplări, emoții și momente care puteau fi transformate în imagini. Au construit scene, au imaginat chipuri și gesturi, au urmărit acțiunea și au descoperit cum o succesiune de versuri poate deveni o succesiune de cadre.
Exercițiul pare, la prima vedere, un joc. În realitate, presupune o formă atentă de lectură. Pentru a desena un poem trebuie mai întâi să intri în el. Să observi cine vorbește, ce se întâmplă, ce nu este spus direct, unde apare o schimbare de atmosferă și care este imaginea în jurul căreia poate fi construită o scenă. Copilul devine astfel ilustrator și interpret al textului.
Sub îndrumarea lui Mihai I. Grăjdeanu, versurile au început să se transforme în personaje și cadre, iar emoțiile exprimate prin cuvinte au trebuit traduse prin expresii, mișcare, raporturi între personaje și detalii vizuale. Textul și desenul au început să construiască împreună povestea.
Banda desenată oferă în acest sens o libertate aparte. Nu cere reproducerea fidelă a fiecărui cuvânt. Dimpotrivă, îi obligă pe cei care desenează să aleagă: ce păstrez? Ce transform? Ce imagine poate spune ceea ce poemul spune printr-o metaforă? Ce se întâmplă în spațiul dintre două cadre? Tocmai aici apare creativitatea.
Fiecare copil poate citi aceeași poezie și poate vedea altceva în ea. Un personaj poate avea alt chip, o scenă altă atmosferă, iar un vers poate genera imagini complet diferite. Nu există o singură traducere vizuală posibilă, după cum nu există o singură lectură a unui poem.
Atelierele au propus astfel și un mod firesc de apropiere a copiilor de literatură. Poezia le-a fost prezentată ca un spațiu în care imaginația lor are voie să intervină. În același timp, exercițiul a pus față în față două limbaje cu reguli diferite. Poezia lucrează cu ritmul, cu imaginea și cu puterea de sugestie a cuvântului. Banda desenată lucrează cu imaginea, succesiunea, dialogul, gestul și spațiul dintre cadre. Atunci când se întâlnesc, fiecare îl obligă pe celălalt să spună povestea altfel.
Activitățile s-au desfășurat în cadrul Centrului de Educație și Formare prin Benzi Desenate – European School of Comics, sub egida Muzeului Național al Literaturii Române, continuând dimensiunea educativă a FIPB și apropiind poezia de cei mai tineri cititori printr-un limbaj care le oferă libertatea de a deveni, la rândul lor, creatori.
Pentru două ore, în Ceainăria MNLR, poemele au primit personaje, chipuri, gesturi și lumi pe care pagina nu le arătase. Copiii nu au desenat doar ceea ce spune poezia. Au desenat ceea ce au văzut ei înăuntrul ei.