„Poezie și creație” #120 | Victoria Dicu și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este actrița Victoria Dicu. A absolvit Facultatea de Arte din Galaţi, Secţia Actorie, clasa profesor Stelian Stancu, asistent Dan Chiriac, promoţia 2006. Din 2007 face parte din echipa de actori a Teatrului Național București (TNB), dar poate fi văzută și pe scena Teatrului Bulandra sau a unor teatre independente. Primul rol pe scena Teatrului Național București a fost în spectacolul „Inimă de câine” după Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonsky. I-a plăcut să învingă problemele cu umor. Alături de Julieta Georoiu, a pus bazele unei școli de teatru deschise cursanților de toate vârstele, Victoria Art. Pedagogia a fost cea dintâi profesie, înainte de actorie. A terminat secția Învățători-Educatori la Liceul Pedagogic din Galați. Mulți elevi ai școlii au urmat cursurile UNATC și au devenit actori, regizori, scenografi profesioniști. E mândră de ei. A învățat de-a lungul timpului să se asculte, să aibă încredere în ea însăși și să-și urmeze instinctul. Astfel, a inițiat cursul pentru adulți „Tu și Râsul” by Victoria Dicu. Crede că râsul este un factor de detașare, preluare și relaxare, având ca principale beneficii învingerea fricii de penibil, a nodului în gât și a transpiratului palmelor într-un mod sănătos.

„Adolescenții, din punctul meu de vedere, sunt cei care ar trebui îndemnați la prima iubire, îndemnați la prima întâlnire, la a se ține de mână. Și în pandemie li s-a spus încontinuu: nu vă îmbrățișați, nu vă țineți de mână, nu aveți voie. Se transmite acest virus, e crunt. Da, virusul există, bolile există însă cred că undeva, și îmi asum ce spun, s-a acționat la baza ființei umane și asta mi se pare dureros”, spune Victoria Dicu.

„Am ajuns mai devreme la muzeu și am început să mă plimb printre poeți. L-am văzut pe Eminescu, pe care îl ador. Am citit un vers și mi-am dat seama cât de frumos scria. L-am văzut și pe Blaga, și pe Arghezi și mi-am dat seama că trecutul face parte din noi. Noi suntem prezentul și de viitor, că vrem, nu vrem, avem nevoie. E greu să nu ne acceptăm trecutul. E un proces foarte greu. Timpul s-a comprimat. Acum nu mai are răbdare cu noi. Lucrurile se desfășoară atât de repede. Îmi doresc mai mult timp pentru lectură, îmi doresc mai mult timp pentru a coace un rol. Înțeleg agresivitatea unor oameni și a mea. Înțeleg furia unor oameni și a mea. Înțeleg graba unor oameni și a mea. Și iubirea asta tumultuoasă și pasională, care la un moment dat ne arde, și a mea. Înțeleg că nu mai e timp. Nu mai e timp de blândețe, nu mai e timp de răbdare. Nu mai e timp de mângâiere pe cap, de o vorbă bună”, mărturisește Victoria Dicu.

„A fi bun are și revers. Te dai cu capul de toți pereții și la un moment dat îți dai seama că nu-și are rostul, e o energie pierdută, pentru că dragoste cu sila nu se poate, și s-ar putea să faci la rândul tău o agresiune, pentru că omul respectiv, la fel cum mi se poate întâmpla și mie, nu e pregătit pentru informația asta sau acțiunea asta. Pățesc asta de multe ori cu cursanții mei. Unii pleacă, unii mă acuză, îmi vorbesc ciudat, unii mă iubesc foarte mult, dar la un moment dat mi-am dat seama că trebuie să accept. Bărbatul meu îmi spune «Ia-o mai ușor că nu toată lumea are motoarele tale!» Nu pot să judec. Eu când mă trezesc dimineața sunt spirt. Anul acesta cred că a fost un an de repliere pentru toată lumea, de revoltă și, în același timp, de reechilibrare. Un an foarte interesant acest 2022”, afirmă actrița Victoria Dicu.

Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Puteți urmări „Poezie și creație” aici: