„Poezie și creație” #121 | Monica Pillat și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este poeta și scriitoarea Monica Pillat. Născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti, este membră a Uniunii Scriitorilor, secţia Poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970), are un Doctorat în literatură comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). A publicat, printre altele: „Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat”, Ed. Humanitas, 2008; „Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat”, Ed. Humanitas, 2009; „Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi”, Ed. Humanitas, 2010, „Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat”, Ed. Humanitas, 2010; „Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri”, Ed. Humanitas, 2011; „Ioana Celibidache. O mătușă de poveste”, Ed. Humanitas, 2011, „Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei”, Ed. Humanitas, 2012, „Povestind despre atunci cu Barbu Cioculescu”, Ed. Humanitas, 2012, „Bunicul meu fără mormânt. Gheorghe Ene Filipescu”, Ed. Humanitas, 2022.

„Am crescut într-o familie care a avut acest cult al memoriei. Și nu mă refer numai la familia Pillat, ci și la familia Brătianu. După cum știm poetul Ion Pillat era nepotul Brătienilor, iar femeile din familia lui Ion C. Brătianu au fost formidabile. Revenind la Ion Pillat, el, ca poet, dar și ca om de cultură a avut această dragoste de trecut. El numea trecutul, trecutul viu. Pentru el cultura pe care și-a format-o, dar și familia în care a crescut au fost subiecte de cult. Le-a cântat și în poezie, în amintiri și în tot ce a făcut. După moartea lui, în 1945, bunica mea, pictorița Maria Pillat Brateș, a început să-i strângă opera și să se gândească la împlinirea testamentului literar al soțului ei. Atât de bine am înțeles-o, pentru că era felul ei de a rămâne aproape de cel care i-a fost soț. A copiat conferințele lui, a ilustrat un ciclu numit «Povestea Maicii Domnului», care a fost donat de mama Muzeului Național al Literaturii Române. Am avut bucuria să pot să-l reeditez la Humanitas cu ilustrațiile bunicii. După ce tata s-a întors din închisoare, unde a fost închis în urma procesului Noica-Pillat, el s-a apucat să continue munca mamei sale. A scos prima antologie de poezie a lui Ion Pillat, a și scris o lucrare foarte frumoasă despre tatăl său, a făcut tot ce a putut în scurta lui viață pentru memoria unor dragi prieteni scriitori ai lui cum au fost Ionel Teodoreanu, care i-a fost și mentor, Vasile Voiculescu, Ștefan Nenițescu. Când tata a murit, în 1975, mama a preluat torța memoriei și a reeditat opera tatei și s-a apucat de operele complete ale socrului ei, pe care le-a editat în șase volume, o muncă uriașă, la Editura Eminescu și pe urmă la Universalia”, mărturisește Monica Pillat.

„Văzând cât de frumoase erau scrisorile mamei, dar și ale tatălui meu, le-am pus împreună, și atunci a ieșit un dialog între ei doi, pe care la început m-am temut să-l parcurg gândindu-mă că o să împietresc de durere și de dorul lor. Dar n-a fost așa, pentru că scrisorile sunt atât de frumoase, atât de luminoase și dătătoare de energie și de curaj încât am avut o revelație. După ce au apărut la Editura Humanitas sub titlul «Biruința unei iubiri, Dinu & Nelli Pillat. Pagini de corespondență”, am avut marea bucurie să văd că aceste scrisori atât de personale au plăcut teribil de mult publicului și mulți cititori tineri mi-au spus: «Acum am aflat și noi cum e o iubire adevărată»”, a spus Monica Pillat.

Filmare: Tic Petroșel
Montaj: Daniel-Paul Ciobanu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: