„Poezie și creație” #125 | Adina Romanescu și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Adina Romanescu (n. 1974), artist plastic. Licenţiată a Universităţii Naționale de Arte din Bucureşti, clasa prof. dr. Henry Mavrodin, și membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, după absolvire, a beneficiat de o bursă de specializare în egiptologie la Universitatea din Cairo (2000-2001) și de o bursă la Biblioteca Nazionale Centrale di Roma, Italia (2009).

A fost distinsă cu Premiul „Rimbaud” oferit de Ambasada Franţei la Bucureşti – secţia Grafică (1991), Premiul „Panait Istrati” acordat de Inspectoratul de Cultură – secţia Grafică, Brăila (1995), „Blasterfan” din partea Cenaclului Artelor Vizuale – secţia Grafică, Brăila, (1997), „Lucian Blaga” – Premiul al III-lea, secţia Pictură, Sebeş, jud. Alba (1998), Premiul Fundaţiei Arte e Arta, expoziţia „Balcic, inima reginei Maria”, Bucureşti (2006). Pictorul Henry Mavrodin a remarcat „temperamentul pasional” al artistei.

Adina Romanescu a ilustrat volume de Omar Khayyam, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Paula Romanescu, Laurian Stănchescu ş.a. Are un palmares impresionant de expoziţii personale şi de grup. Lucrări ale sale se regăsesc în colecţii din România şi din străinătate: la Fondation Jacques Brel, Bruxelles; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere; Muzeul Mixt Sebeş, jud. Alba; Societatea Română de Radiodifuziune; Muzeul Eminescu, Ipoteşti; Casa Memorială „Lucian Blaga”, Lancrăm; Fundaţia Arte e Arta, Bucureşti; MISR Romanian Bank & Goethe Institut, Cairo; Sibford School, Oxfordshire, precum și în colecţii particulare din Franţa, Egipt, Belgia, Filipine, Anglia, Italia, România.

A deschis primele sale expoziţii personale în perioada studiilor liceale: „Portrete Brel”, desen, Sala Cinema Studio, Bucureşti (1991) şi „Brel – mille visages”, grafică, Institutul Francez, Bucureşti (1992). Pictoriță, graficiană, ilustratoare de carte, restauratoare de pictură murală, profesoară de educație plastică la Liceul „Nicolae Iorga” din București, Adina Romanescu este un artist conștient de menirea lui.

„Bunica maternă, ca orice femeie de la țară, avea un simț al culorii extraordinar. Am asistat de multe ori la momentele în care lua gheme de lână și le fierbea în tot felul de pigmenți naturali, sfeclă, ceapă. Eram fascinată de asta. Una dintre primele mele senzații legate de culoare este legată de copilăria mea la țară este legată de momentul în care se făcea săpunul. Era un tuci mare în care săpunul fierbea. Aveam sentimentul că sunt în Trubadurul, era ca o magie. Simțeam mirosul de sodă combinată cu plante. Adunam mentă, tot felul de plante parfumate, pe care le aruncam în tuci la semnalul bunicii. Grăsimea se transforma într-un verde intens și îmi ziceam că e cea mai frumoasă culoare. Începeam să vibrez la nuanța aceea care se tranforma sub ochii mei”, mărturisește Adina Romanescu.

„Am avut tot timpul o legătură cu tactilul, cu desenul. Am simțit plăcerea de a picta abia în facultate, pe la 19 ani. Au ținut cu mine zeii. Am picat sub linie în primul an. Am considerat că mi s-a făcut o nedreptate. Să pic tocmai eu, care muncisem. Aveam orgoliu. Am fost extrem de supărată și de necăjită pe mine însămi, pe destin, pe toată lumea. Anul următor am dat la secția pedagogie din principiul că se intră mai ușor, în ideea că mă voi muta la secția de pictură unde îmi doream cu tot dinadinsul. Am zis că trebuie să mă văd intrată oficial, pentru ca apoi să-mi iau zborul găsind o formulă să mă lipesc unde am nevoie. Aduc un omagiu profesorului meu, Henry Mavrodin, care nu mai este printre noi și căruia îi datorez totul. Datorită domniei sale am rămas. Am spus că nu mai plec și nu am mai plecat. Mă consider o mare norocoasă”, spune Adina Romanescu.

„Să zicem că întâlnesc o pată de culoare într-un afiș rupt pe un stâlp. Toată lumea spune «Ce mizerie!», dar eu văd altfel și spun: «Uite ce frumos e roșul acela care intră în galbenul acela și ce interesant a venit negrul și s-a lovit de…» Practic, găsești niște semnale cromatice demne de toată isprava pe care tu niciodată ca artist cu studii n-o să fii atât de curajos încât să le realizezi cu bună știință”, afirmă Adina Romanescu.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: