„Poezie și creație” #148| Aksel Kolstad și Loreta Popa

Invitat la „Poezie și creație” este Aksel Kolstad, un artist norvegian multitalentat, care, de 1 iunie, a avut la București nu unul, ci trei evenimente. Interviul a fost înregistrat cu o zi înainte, dar din motive independente de voința noastră abia acum putem să-l facem public.

Atunci când avea 2 ani și-a întrebat mama, arătând spre lună, dacă poate merge acolo. Mama i-a răspuns că „Poate fi puțin prea departe, Aksel”. Apoi a răspuns imediat: „Dar putem folosi o scară!?” 27 de ani mai târziu, Aksel îi scria lui Richard Branson, întrebându-l dacă ar putea fi primul muzician care să cânte în spațiul intergalactic. Aceasta este cumva cea mai bună descriere pe care i-o poate oferi cineva lui Aksel Kolstad, care a început să cânte la pian și să compună de îndată ce a fost suficient de mare cât să stea pe un scaun.

Mama lui, fosta actriță și cântăreață Kirsti Kolstad, l-a învățat să improvizeze la pian. La vârsta de 4 ani, Aksel lua lecții de pian în fiecare săptămână cu un profesor. Când era mic, îi plăcea să mărșăluiască pe străzi cu instrumente diferite și cânta la fiecare, unul după altul, cu mama și tatăl lui alături. Tatăl lui Aksel, Leon Hazan, a fost printre multe altele și antrenorul național de baschet al Norvegiei. Aksel a cântat la pian și a jucat baschet până la 17 ani, apoi a fost nevoit să aleagă. A ales muzica ca profesie, dar a continuat să joace și baschet. Când concertează la Café de Concert, propriul său concept, cântă în blugi și tricou. Nu se teme de nimeni. Spune că poate nu e cel mai mare pianist din lume din toate timpurile, dar cu siguranță este cel mai potrivit pianist clasic. Aksel iubește să improvizeze live pe scenă și scrie la fel de ușor pentru orchestre mari, precum și pentru solo de pian. El adună orchestre, scrie pentru ele și le conduce. Aksel transformă concertul într-un moment magic. Iubește să joace baschet, practică schi nautic, caiac, schi pe zăpadă. Pe lângă norvegiană, vorbește franceză, engleză, turcă, destul de bine germană și puțin italiană.

A debutat la Carnegie Hall în octombrie 2010 cu un spectacol „sold out” și ovații prelungite ale publicului în picioare. Studiind compoziția cu Wolfgang Plagge, de la vârsta de 17 ani și-a prezentat lucrările pentru pian solo în multe țări ale lumii. Presa americană l-a numit „Noul Victor Borge”, cea suedeză „Franz Liszt al vremurilor noastre”, cea daneză„Un pionier classic” și „cel mai bun interpret al lui Gershwin”, dar poate cea mai nimerită etichetă este cea de „Quentin Tarantino al muzicii clasice”. Când a început să cocheteze cu ideea atelierului (Café de Concert) în 2003, reprezentantul Steinway în Norvegia a spus imediat: „Marile idei au nevoie de instrumente pe măsură”. Și i-a procurat lui Aksel un grand piano. De atunci, a fost imaginea Steinway, concertând peste tot în lume pe acest tip de pian. Din octombrie 2012 artistul a fost numit și Ambasador Edvard Munch, pentru că lunar concertează în Munch Museum din Oslo. „Cea mai bună parte din viața unui om sunt micile sale fapte uitate, de dragoste și bunătate”, spunea William Wordsworth. Cu aceste cuvinte în minte am început interviul cu Aksel Kolstad.

„Natura pentru mine este crucială, de aceea practic paddle surf, ski, urc vârfuri muntoase, simt adrenalina cum mă impinge de la spate, simt cumva că mi-o ia inima la trap. Este ca o reacție chimică. Corpul meu se simte stimulat. Ajunge mai mult sânge în capul tău. Acolo se află imaginația. Cu cât ești mai stimulat cu atât mai tare imaginația ta e pusă în valoare. Einstein spunea că imaginația este mult mai importantă decât cunoașterea. Și unde poți găsi imaginație, din punctul meu de vedere, dacă nu în natură. Înotând, skiind, mergând cu bicicleta, cu rolele, de aceea sunt atât de activ tot timpul. Să pot fi stimulat. Unii se droghează, eu merg în natură”, spune Aksel Kolstad.

„Pentru mine, muzica va fi mereu pe primul plan, pentru că este un limbaj. În mintea mea există mereu idei declanșatoare. Uneori aud muzica, alteori simt muzica, simt o nevoie acută de a mă așeza la pian și de a scrie sau de a improviza. Am compus niște studii, exerciții pentru copii, care sunt dezvăluite chiar la începutul concertului, într-un video. Cartea de exerciții arată ca o revistă de benzi desenate cu supereroi. Pe o pagină ai muzica, pe alta ai o bandă desenată cu Batman, Superman, iar dacă merg la școală copiii o pot arăta prietenilor, e ceva interesant, proaspăt, cu supereroi, nu doar muzică. Și apoi pot cânta ceea ce văd. Deci la începutul concertului le-am pregătit un film cu desene pe bucăți muzicale pe care le-am compus pentru ei. E ceva educativ”, mărturisește Aksel Kolstad.

Mulțumim pentru susținere și ajutor doamnei Dana Cristescu!

Imagine și montaj: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: