„Poezie și creație” #159 | Grigore Leşe și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este Grigore Leşe, un păstrător remarcabil al tradiţiei, un căutător şi un valorificator a ceea ce înseamnă, fără a folosi cuvinte mari, poporul român.

De când se știe a încercat să răspândească din iubirea sa pentru valorile reale nu numai lumii întregi, dar și românilor. Artistul este un liant între lumea tradiţională și cea urbană, modernă. S-a născut la 20 februarie, 1954, în Stoiceni (Maramureş). A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima“, din Cluj-Napoca (specializarea fagot), iar în 2003 a obţinut titlul de Doctor în Muzică. Este profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și la Universitatea de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă și la diverse instrumente muzicale. Este realizator de emisiuni de etno-muzicologie la Radiodifuziunea Română şi TVR („La porţile Ceriului“, TVR Cultural). Spectacolele sale recreează o lume ritualică, ce păstrează încă amintirea mitului.

„În România mai există încă locuri care păstrează vie cultura din vatra satului. Încă există muzică de calitate, încă există ritualuri. Am avut o copilărie frumoasă. În comunitate era o rânduială, toate lucrurile aveau un rost. Am moştenit glasul de la mama. Lucrul acesta nu se învaţă, ci se moşteneşte. Ori horeşti, ori nu horeşti. Poţi umbla la şcoală o viaţă, degeaba, nu horeşti dacă nu eşti de horit. Cam aşa a fost copilăria mea: cu cântec, cu obiceiuri, cu umblet mult. V-aş dori să ajungeţi măcar o dată unde m-am născut eu, la Stoiceni. Este cel mai frumos loc din lume. Drumul se-nfundă, nu mai duce nicăieri. Satul e aşezat pe dealuri, cu case-mprăştiate. Împrejur sunt păduri de brad, de fag. Eu acum 30 de ani hoream ca şi acum. Important e că nu m-am lăsat de horit, că nu m-a îmbătat succesul. Am ştiut ce vreau să fac pe lumea asta. Eu nu cânt la nunţi sau la petreceri. Casa mea sunt horile”, spune Grigore Leșe.

„Cred în puterea ancestrală a horei. Cred în doină, cântecul patriotic al românilor. Cred în arta adevărată, în oamenii adevăraţi. Cred că un popor care își uită tradițiile este în pericol de a se nărui, spiritual vorbind. De aceea cred că pentru fiecare dintre noi întoarcerea la obârșii este obligatorie. Cred în forța mistică și de creație a poporului meu. Cred cu tărie că menirea mea în această lume este să-mi înnobilez strămoșii prin cântec. Cred în puterea ancestrală a horei de a înfrunta timpul și de a delimita locul nostru în lume”, mărturisește Grigore Leșe.

Filmare și montaj: Dan Marinescu
Credit foto: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți aici „Poezie și creație”: