„Poezie și creație” | Adrian Naidin și Loreta Popa
În cadrul proiectului „Noaptea Muzeelor”, care a avut loc la 12 iunie 2021, ora 17.00, invitat la „Poezie și creație” a fost Adrian Naidin. Interviul s-a transformat într-un concert ad-hoc, iar publicul a răspuns pe măsură. Vă invităm să urmăriți interviul-concert cu Adrian Naidin.
Născut la data de 23 aprilie 1974 la Cluj, Adrian Naidin a urmat cursurile Liceului de Muzică „Sigismund Toduță”, la clasa profesoarei Gabriela Todor, care a jucat un rol important în formarea lui ca violoncelist. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, secția Violoncel și Muzică de Cameră. A studiat în particular cu Mischa Maisky, cel supranumit „Paganini al violoncelului”. În 1987 și 1990 a obținut Premiul al III-lea la „Olimpiada Națională de Muzică”. În 1997 a obținut Premiul al II-lea la „Concursul Național de Interpretare Muzicală” și Premiul al II-lea pentru muzică de camera la „Concursul Internațional de la Reichenau”, care a avut loc în Austria. A debutat în 1998, ca artist instrumentist la Opera din Cluj Napoca. În 2001 a devenit membru al Orchestrei Naționale Radio din București. În perioada 2000 – 2003 a fost colaborator la Teatrul Național din București pentru muzică de teatru. Adrian Naidin este un muzician complet, exprimându-se în jazz, muzică clasică, rock și muzică tradițională. A susținut concerte în țară și în străinătate. În 2010, la Sala Radio, a prezentat un concert cu compoziții proprii, intitulat „Let’s Vibe”. A avut alături de el Orchestra Națională Radio, dirijor Jin Wang, și pe solistul Alexandru Tomescu (vioară). A colaborat cu muzicianul american Moby și pianistul român Raul Kusak pentru coloana sonoră a filmului „The Necesary Death of Charlie Countryman”.
„Dacă ai noţiunea cuvântului deja ai mult. Nu uita că la început a fost cuvântul… Dar cuvântul este sunet, cuvântul este muzică. Şi când vorbim acum, cuvântul este sunet, vocea s-a dus puţin în jos… Cuvântul are ritmică, este sunet. E alt gen de sunet, mai concret puţin decât melodia în sine, adică poţi să-ţi imaginezi multe alte lucruri, dar amândouă sunt la fel de profunde şi amândouă provin din sunet, din vibraţia aerului. Aerul este mişcat de inima celui care produce sunetele acestea. Cum văd eu sufletul în raport cu sunetul? Îl văd plin de aripi. Atât. Să fac o dizertaţie, cred că ar fi plictisitor. Nu poţi explica decât ceea ce înţelegi foarte bine, iar eu înţelegând foarte bine ştiu că dacă explic mult obosesc, mai bine folosesc o parabolă, folosesc o idee cu caracter de simbol când vorbeşti despre mecanica sufletului în raport cu sunetul. A înţelege cu inima, raţiunea trecută prin inimă, care merge şi la puterea judecătorească, merge în general în societate. Un om lipsit de inimă, dar perfect raţional aplică legea perfect şi te bagă la închisoare că ai furat două găini. Raţiunea care nu trece prin inimă generează justiţia legată la ochi. Lipsa justiţiei generează la fel. Totul ţine de cunoaştere. Să cunoşti foarte bine ce faci, ce cânţi, ce vrei să transmiţi, să poţi transmite. Este ca şi pasărea aceea care ştie foarte bine că vrea să zboare şi zboară. Nu stă să se mai gândească dacă zboară sau nu. Dacă o pui să-ţi explice mecanica zborului nu va putea. Se pierde ceva când vrei să explici. Ce poţi să explici dintr-o lacrimă sau o floare frumoasă? Parcă o distrugi, intru la Blaga puţin, Trilogia cunoaşterii. Noi nu trebuie să înţelegem, noi trebuie să fim!”, mărturisește Adrian Naidin.