„Poezie și creație” | Adrian Sângeorzan și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este Adrian Sângeorzan, medic specialist în obstetrică și ginecologie, autor al volumelor de poezie în ediție bilingvă româno-engleză „Pe viu”, „Tatuaje pe marmură”, „Anatomia lunii”, „Voci pe muchie de cuțit” (exquisite corpse cu Carmen Firan), „Ținere de minte”, precum și al volumului „Geografia lucrurilor”, apărut la Charmides. Locuiește din 1990 la New York. S-a născut la Bistriţa și a absolvit Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj. A publicat colecții de eseuri și povestiri, printre care „Între două lumi – povestirile unui doctor de femei”, „Bătaia pe umăr”, „Judecata” (Adrian Sângeorzan vs. Carmen Firan, cu un verdict de Andrei Codrescu) și „Drumuri” (Scrisul Românesc). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Bibliotecii Internaționale a Poeților din SUA. Fragmente din scrierile sale au fost traduse în antologii apărute în Europa și America. Ține la toate cărțile sale, care sunt „un fel de copii făcuți la vârste diferite”. Volumul de poezii „Lume mascată” este cea mai recentă creație literară, scrisă în perioada pandemiei. Poeziile din acest volum au fost traduse în mandarină pentru Revista Taiwaneză de Literatură „Li” de către poetul taiwanez Kuei-Shien Lee și publicate, în iulie 2021, în revista columbiană „Urraka” din Cartagena.

„Întâlnirea cu cititorii este ceva care-mi lipsește. Am circulat destul de mult în ultimii ani, am fost invitat la multe festivaluri. Aceste întâlniri sunt foarte bune pentru că intri în contact cu oameni neașteptați. De exemplu, la ultimul festival la care am fost, în Nicaragua, un festival foarte mare, am întâlnit oameni din toată lumea. Era o atmosferă fantastică și am avut ocazia să citesc poezii cum n-am citit niciodată. Să vezi 2000 – 3000 de oameni într-o piață din America Centrală care vin să bea bere, să mănânce și să asculte poezie nu e la îndemâna oricui. Nu putem vorbi nici de ploaie, nici de deșert atunci când vine vorba de poezie. Sunt unii oameni făcuți să citească, să scrie și să asculte poezie”, afirmă Adrian Sângeorzan.

„Aproape toată cartea «Lume mascată» este scrisă în spital, pentru că-mi petreceam acolo peste 50 – 60 de ore acolo. Aveam timp la dispoziție, lucram cu rezidenți, puteam să stau în camera de gardă și să citesc și să scriu. Acest virus ne-a dat o lecție de umanitate. Am observat că lumea s-a simțit unită în fața acestei nenorociri. Disensiunile s-au ivit la apariția vaccinului. Lumea s-a divizat în pro și contra vaccin. N-aș spune că ne-a făcut bine această pandemie, dar a tras un semnal de alarmă puternic, pentru cine vrea să audă. E o lecție pe care nu o vrem nici repetată, nici continuată”, spune Adrian Sângeorzan.

„România se vede de la New York precum un cocon de mătase din care unii ca mine au fugit să-și țeasă pânza în altă parte, ceea ce a fost un păcat. Puteam să stăm să facem acasă același lucru. Nimeni nu a plecat de acasă de bine ce-i era. Un cocon de mătase pe care-l văd în fiecare zi atunci când un general american arată cu bățul în mână harta lumii și am un gol în stomac”, conchide Adrian Sângeorzan.

Montaj: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: