„Poezie și creație” | Alina Manole și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Alina Manole, un creator desăvârşit şi un compozitor original. Se face remarcată la fiecare eveniment, reușește prin muncă să strălucească, iar publicul ei este unul aparte, acel gen de public care îl face pe artist să se simtă mulţumit, un public receptiv, sensibil şi inteligent. Alina Manole are un acut simţ al dreptăţii, cinstei şi adevărului într-o lume în care toate acestea au devenit rara avis. Creațiile Alinei vorbesc despre viață, sunt compuse în urma experienței trăite, nu imaginate. Atât poeziile, cât și cântecele ei au nuanțe umane, profunde. Drumul ei în muzică a început odată cu „Luna Pătrată“, un album cu 12 piese adus la lumină prin eforturile ei financiare şi umane. Pentru artistul Alina Manole profesionalismul nu e doar tehnică, este o atitudine faţă de muzică, de actul artistic. Cărțile de poezii „Iubirevirgulă” 1 și „Iubirevirgulă” 2, dar și cea pentru copii „Aventurile rățoiului Adalbert” au desăvârșit conturul artistic al Alinei Manole, punând într-o umbră frumoasă compozitorul, primele două fiind lansate la Muzeul Național al Literaturii Române.

„Fac parte din acea generație care a crescut fără internet, fără telefoane mobile, fără tot felul de provocări și cea mai frumoasă sursă de bucurie și de mister era un cufăr pe care îl aveam în casa bunicii mele, un cufăr plin cu cărți. Erau cărți care stăteau în bibliotecă și cărțile oarecum interzise, care stăteau în cufăr. Trebuie să mărturisesc, și uite că fac acest lucru aici, la Muzeu, am învățat să deschid lacătul acelui cufăr astfel încât să cotrobăi pe acolo și să iau cărți care mi-erau teoretic interzise și din perspectiva vârstei, dar și din perspectiva autorilor. Misterul acesta a făcut să îndrăgostesc de lectură și mai mult și să vreau să citesc tot timpul. Țin minte și eu, dar îmi povestește și mama mult mai clar că aveam lecturile obligatorii pentru școală și aveam o carte mare de Dumitru Almaș în interiorul căreia îl puneam pe Mihail Sebastian. La o vârstă la care probabil înțelegeam 10 % din scriere, dar și faptul că era interzis, și faptul că nu aveam eu voie mă forța să-l citesc. Mihail Sebastian a fost primul scriitor de care m-am legat și pe care l-am furat citindu-l”, spune Alina Manole. „Nu renunț niciodată la cuvânt, în oricare formă a lui se scrie în sufletul meu. În cuvântul scris, în cuvântul dat, în cuvântul rostit, cu sinceritate”.

„Când eram copil erau concerte la Casa de Cultură și la unul dintre ele mă uitam în jurul meu, era o sală de 450 de locuri, era full (…) Toată lumea cânta cu trupa de pe scenă și mă gândeam «Wow, cum o fi?» Faptul că am ajuns să aflu este mirarea bucuroasă a vieții mele. Țin minte, de exemplu, la Folk You în Vama Veche, la un moment dat a fost o ediție cu peste 15.000 de spectatori. Să fii acolo, sus, pe scenă, și să vezi marea de oameni lângă marea mare și să-i auzi cântând un cânticel de-al tău, pe care l-ai scris pentru tine mai mult, că asta e, a fost incredibil. Și un singur om să-mi știe versul mie mi se pare extraordinar. Și eu știu cântece ale trupelor preferate și le cânt, și știu ce investesc eu în clipa în care fac acest lucru. Cântecul meu a trezit o emoție atât de mare încât… Acesta este miracolul Lunii pătrate. În plus, Luna pătrată atrage în sine niște oameni extraordinari, oameni cu simțul umorului, oameni inteligenți, oameni cărora nu le este rușine sau jenă să recunoască faptul că trăiesc așa cum trăiesc și că sunt imperfecți. Luna pătrată e un gest perfect al nostru al tuturor imperfecților”, mărturisește Alina Manole.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: