„Poezie și creație” | Beatrice Rubică și Loreta Popa

O puteți vedea în „Lolita”, „Eu nu contez” sau „Ducele”. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București, Facultatea de Teatru, Specializarea Actorie, clasa profesor Florin Zamfirescu, promoția 2014. Modestă, de un farmec şi o căldură aparte, precum numele pe care îl poartă, frumoasă şi talentată, actrița Beatrice Rubică iubeşte rolurile pe care le construieşte cu migală de ceasornicar şi apoi le aşază ca un copil fericit în palmele spectatorilor.

Invitată astăzi la „Poezie și creație”, Beatrice Rubică vorbește despre rolurile ei, despre anii studenției și provocările de după aceea, despre oamenii importanți care i-au marcat drumul în teatru, despre poezie și despre film.

„Greu mi s-a părut când am terminat facultatea. Până atunci totul era destul de simplu. Intrasem din prima la UNATC și simțeam că restul venea de la sine: cursuri, profesori, roluri, șansa de a juca. Nu întâlnisem încă situații care să mă pună să aleg între a renunța la actorie sau a merge mai departe. Obstacolele au venit după facultate, când m-am trezit cu o adeverință de licențiat în mână și cu o întrebare retorică: «Și acum ce fac?». Atunci a apărut provocarea. Terminasem o facultate și trebuia să lupt ca să am un colțișor unde să-mi practic meseria. Bătălia o dădeam eu cu mine. Oricare din colegii mei poate confirma că nu ni se asigură nimic după ce terminăm facultatea. Și atunci trebuie să încerci să fii din ce în ce mai bun, să muncești mult, să ai răbdare. Mi-ar fi fost mult mai greu dacă nu aș fi avut ocazia să învăț de la maestrul Dan Puric. Cu o răbdare și o dăruire pe care nu prea o mai întâlnisem până atunci, mi-a oferit încrederea, libertatea și curajul de care un actor are cea mai mare nevoie. A fost primul om pe care îl auzeam spunând că știe faptul că actorii sunt de o sensibilitate inimaginabilă și de aceea trebuie să le acorzi timp și să ai răbdare. Am zâmbit. Spusese ceva ce eu gândeam de mult. Repetițiile de la «Înșir-te mărgărite», în regia lui Dan Puric, în care am fost distribuită, s-au suprapus o perioadă cu cele de la «Paganini», în regia lui Mick Davis, de la Teatrul Metropolis, unde am jucat rolul unei domnișoare de la curte, din suita lui Elise Bonaparte, împreună cu alte colege tinere și talentate. A fost foarte interesant pentru mine sa lucrez cu un regizor care a venit chiar din «miezul cinematografiei» și de la care am învățat că trebuie să dai sută la sută mereu, chiar și în repetiție”, spune Beatrice Rubică.

„Cred că greu și frustrant în perioada pandemiei a fost faptul că mi s-au anulat spectacole. Chiar aveam gata două premiere, iar una dintre ele nu s-a reluat. Era o incertitudine totală. Voiam să jucăm. Aveam o dorință fantastică, și când prindeam o perioadă cu restricții mai puține, chiar și cu 30 la sută din sală, eram bucuroși să jucăm. Uneori programam, iar în seara spectacolului se dădea o nouă restricție și anulam. Era extrem de frustrant. Noi repetasem înainte, eram antamați în energia spectacolului, abia așteptam. Nu conta că oamenii aveau măști, că eram la distanță. Nu vedeam expresiile de pe fețele oamenilor și nu reușeam să ne dăm seama dacă le-a plăcut sau nu. De obicei, îi privești și vezi că unii sunt încântați, alții nu au avut o zi bună și nu sunt mulțumiți”, mărturisește Beatrice Rubică.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect realizat și coordonat de Loreta Popa

„Poezie și creație” poate fi vizionată aici: