„Poezie și creație” | Cătălina Mustață și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este actrița Cătălina Mustață. A absolvit în 1991 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, la clasa profesoarei Sanda Manu şi se simte amprenta acesteia din plin. A făcut parte din familia Teatrului Mic o vreme, apoi din cea a Teatrului Odeon, unde de altfel a rămas şi acum. Actriţa Cătălina Mustaţă crede că miracol este atunci când îi faci pe oameni să vibreze la unison, iar cei care practică această meserie sunt privilegiați, pentru că-și pot permite să evadeze pentru câteva ore într-o altă existență. Cătălina Mustaţă scrie, traduce, cu alte cuvinte nu se plictiseşte niciodată. „Bucuria trăită de un artist pe scenă nu se poate explica prin cuvinte, este suma mult prea multor stări, dar în acelaşi timp rămâne singurul sprijin pentru ca el să o ia în fiecare zi de la capăt. Eu sunt singura actriță din familie. Mama mea era fascinată de actori, asculta teatrul radiofonic. Bunicul meu, tata lui tata, recita extraordinar din Coșbuc, știa multe poezii pe de rost. Nu știu cui semăn, că fac parte dintr-o familie de constructori, ingineri, oameni serioși, iar mama era învățătoare. Tata avea însă fire de artist. M-am născut chiar de ziua lui, am fost cadoul lui. Avea voce bună de tenor, sora mea îi seamănă. De la el am cultura muzicală, el m-a învățat să respir corect pe scenă, înainte să intru la teatru. A terminat Seminarul Teologic, dar n-a putut face nimic, pentru că erau vremuri grele. Atunci a făcut toată viața o meserie care nu i-a făcut plăcere. Când am intrat la Teatru mi-a spus: «Răzbună-mă!» De aceea îmi păstrez numele Mustață, pentru că e al lui. Aceasta este amintirea cea mai apropiată de sufletul meu, atunci când i-am promis tatălui meu că-l voi răzbuna artistic şi mă voi face actriţă. Cele mai frumoase amintiri sunt în jurul bradului de Crăciun când tatăl meu, introvertit de felul lui, ne povestea mie şi surorii mele, amintirile lui din copilărie… a fost un fel de Creangă în privinţa şotiilor din copilărie”, spune Cătălina Mustață.

„A fost minunat că am intrat în colectivul Teatrului Mic, unul absolut fabulos. Bafta mea să fiui pe scenă cu Poldi Bălănuță, Mitică Popescu, Vali Seciu, Geo Visu, Condurache, nu pot să-i enumăr pe toți. Cu toții au fost minunați. Am jucat și patru roluri pe stagiune. În meserie, ca şi în viaţă, totul înseamnă experienţă, cunoaştere şi revelaţie. Când vin peste tine lucruri care te marchează în sens negativ, care te destabilizează, care te consumă, trebuie să ai puterea să te scuturi și să-ți regăsești zâmbetul. Fără coborâșuri nu există suișuri. Cele care te îmbogățesc cel mai mult sunt eșecurile. Nu pot să lucrez fără prietenie și dragoste reală de meserie și nu pot să lucrez într-o atmosferă apăsătoare. De-asta, uneori plusez, ca să descrețesc frunțile. Când ne vom accepta pe noi înșine și când vom pune plăcere și bucurie în tot ceea ce facem, vom fi răsplătiți cu surprize pe măsura gândului și a sufletului nostru. Cred în simplitate. Secretul este să gândești pozitiv, să-ți dai toată strădania să iubești ce e în jurul tău. Ar trebui să încercam să zâmbim cât mai des, pentru că fiecare etapă a vieții are frumusețea ei”, mărturisește Cătălina Mustață.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: