„Poezie și creație” | Chris Simion-Mercurian și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Chris Simion-Mercurian, scriitor și regizor. A absolvit UNATC, secția teatrologie, în 1999, și secția regie teatru în 2004. În 2009 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2007 a inițiat proiectul Festivalul de teatru independent Undercloud⁠. În 2017 a inițiat proiectul Grivița53 – „Primul teatru construit împreună” care va deveni realitate și datorită finanțării nerambursabile a fondurilor norvegiene obținute prin Programul RO-Cultura. Grivița 53 este primul teatru privat din România după 1946.

Ca spectator nu ai nevoie de studii ca să-ţi placă un spectacol. Ca spectator vii la teatru ca să respiri, să înveţi, să te bucuri, să cauţi răspunsuri sau întrebări, să cotrobăi prin toate ungherele, să plângi, dar mai ales ca să iubeşti. Ca spectator puţin îţi pasă ce cred criticii sau cronicarii de serviciu. Te preocupă în primul rând povestea şi modul în care ea este spusă. Personajele sunt cele care te cuceresc sau nu. Sunt regizori care oricât ar citi şi răsciti o piesă, nu reuşesc să-i dea de capăt şi atunci încearcă să improvizeze. Uneori iese, alteori nu. Spectacolele lui Chris Simion-Mercurian reprezintă provocări atât pentru actorii cu care lucrează, cât şi pentru spectatori. Nu ne place să privim în faţă lucrurile care ne dor, nici măcar să vorbim despre ele. Moartea este unul dintre aceste lucruri. Şi totuşi, trăim mai abitir atunci când suntem nevoiţi să o privim în ochi, pentru că atunci şi doar atunci înțelegem cât prețuiește viața. Doar așa putem ajunge să înţelegem valoarea fiecărui moment, doar așa putem ajunge să trăim conștient fiecare clipă mulțumindu-i și mulțumindu-ne nouă înșine. Chris Simion-Mercurian asta a reușit prin intermediul spectacolelor ei, fie că vorbim despre „Domnul Ibrahim şi florile din Coran”, „Oscar şi Tanti Roz”, „Maitreyi” sau despre „Mecanica inimii”, „Hoţii de frumuseţe”, „Dragostea durează 3 ani”, „Ce ne spunem când nu ne vorbim”, „Hell”, „Studii despre iubire”, „7 blesteme”, „Scaunele” şi multe altele.

Chris Simion are nenumărate cărţi publicate, ultimele fiind bestseller-uri. Prima carte i-a fost publicată în 1994, pe când avea 16 ani. Amprenta ei este inconfundabilă. „Am senzația că am trăit sute de vieți, nu una. Că fiecare pas pe care l-am făcut a fost definitoriu pentru evoluția mea umană, ca artist. A fost un pas extrem de conținut, de asumat și, în același timp, de luptat pentru a-l face în acord cu mine fără să știu prea multe despre felul acesta de a fi. Am înțeles mult mai târziu. Eu sunt o fire instinctuală, intuitivă și impulsivă, merg pe inimă și pe emoție în defavoarea rațiunii, a lucidității, fapt pentru care atunci când am decis să scriu n-a fost o decizie rațională, a fost un impuls. A fost singurul mod prin care am simțit că pot să-mi exprim emoțiile. A pornit totul de la o poveste de dragoste, din preadolescență. Între 11 și 12 ani m-am îndrăgostit prima dată de un băiat din satul în care am copilărit, pe Valea Izei, în Ieut, care acum este pictor. Pentru că nu am avut capacitatea de a-mi exprima față în față toate trăirile, i le-am așternut pe hârtie. Mergeam atunci la cenaclul literar care era condus de Tudor Opriș, care mi-a fost călăuză și în viața personală, și în viața literară, unde mai erau și criticul George Pruteanu, dar și Motzu Pittiș. Îmi amintesc exact momentele în care citeam în cenaclu, aproape paroxistice, pentru că retrăiam fiecare cuvânt la intensitatea la care l-am scris. Am exteriorizat totul. Decizia de a publica nu mi-a aparținut, a fost a mentorilor mei. Am conștientizat actul publicării și responsabilitatea lui abia la a patra carte”, mărturisește Chris Simion-Mercurian.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc

Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: