„Poezie și creație” | Dan Tudor și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este actorul și regizorul Dan Tudor. A primit șansa unor întâlniri esențiale, care l-au marcat pentru totdeauna, care l-au șlefuit și l-au transformat în ceea ce este astăzi. S-a născut la 12 iunie 1967 şi crede că teatrul este marele cadou primit de la viață, în afară de familie, desigur. A reușit împreună cu regizorul Radu Băieșu să creeze un adevărat fenomen la Muzeul Național al Literaturii Române cu spectacolul „Inocentul”, după un text al lui Ion Băieșu.

„Ca să poți fi actor înveți să renunți la tine, la viața ta, pentru a te regăsi în alt destin, în altă viață”, afirmă Dan Tudor. N-a fost niciodată mulțumit de ce a făcut. Și poate nemulțumirea asta l-a făcut să se îndrepte spre regie. Firescul în scenă nu se dobândește, se re-dobândește. Oamenii normali, de pe stradă, au un firesc al problemelor. Și dacă n-ai trăit nimic, n-ai cum să-l ai. A devenit încet, dar sigur un actor bun, dar și un regizor cu care toți actorii vor să lucreze, ceea ce spune foarte multe.

Întâlnirile cu Mircea Albulescu, Lucian Pintilie și Andrei Șerban, într-un anumit context, l-au definit într-un fel, l-au format. „Mircea Albulescu, poet fiind, avea posibilitatea de a se exprima în așa fel încât tot ce mă învăța să rămână întipărit și de neclintit în memoria mea. Poate că am fost pregătit pentru ei”, spune Dan Tudor. „Am fost un student imposibil. Nu înțelegeam rigoarea aceasta extremă a teatrului. E ca și cum după ce ai terminat piesa de teatru vrei să mai adaugi ceva. În fapt este același soi de impietate ca în clipa în care ai scrie pe Coloana Infinitului numele tău și că l-ai vizitat într-o zi de joi, în decembrie. Așa e și la teatru. Marile improvizații sunt cele repetate. Adică ți se pare să zicem că Horațiu Mălăele, care este un mare improvizator, face niște lucruri extraordinare, dar ele sunt rodul muncii și al repetițiilor. Marii artiști repetă. Eu nu înțelegeam această rigoare și dacă domnul Mircea Albulescu spunea în primul an de facultate «acest individ este imposibil pedagogic», la finalul anului III mărturisea «uneori profesorii greșesc și, în cazul lui, am greșit». A luat catalogul clasei, care se afla la una dintre colegele mele, și mi-a zis «de zi înainte ești șeful clasei». Intrasem prin concurs la Teatrul Odeon, eram singurul student din an angajat cu carte de muncă și asta l-a făcut să-și schimbe comportamentul. Cine poate să facă asta de la nivelul acela și să spună am greșit? Era imposibil. Oamenilor mici le e teamă să recunoască micile greșeli, că au lăsat firimituri pe masă. Un lucru ca acesta poate schimba destinul unui om. Și-a asumat și am devenit apoi principalul confident”, mărturisește Dan Tudor.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: