„Poezie și creație” | Felicia Mihali și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este jurnalista, scriitoarea, profesoara și, de trei ani, editorul, Felicia Mihali.

Scriitoarea trăiește în prezent la Montreal, unde s⁠-⁠a stabilit din anul 2000. După studii de franceză, chineză și olandeză, s⁠-⁠a specializat în literatură postcolonială la Universitatea din Montreal, unde a obținut un master în istorie. După cărțile scrise în limba română, între care „Țara brânzei” și „Eu, Luca și Chinezul”, Felicia Mihali a publicat nouă romane în franceză și două în engleză la edituri de prestigiu din Quebec. Printre titlurile franceze s⁠-⁠au remarcat „Dina”, „La reine et le soldat”, „L’enlèvement de Sabina”, „Le tarot de Cheffersville”. „The Darling of Kandahar”, primul ei roman scris în engleză, publicat în 2011, a fost considerat unul din cele mai bune romane din Quebec, alături de cele ale lui Kim Thui și Dany Laferriere. În prezent, Felicia Mihali scrie și traduce în trei limbi și conduce Editura Hashtag din Montreal. A revenit în România cu o provocare, aceea de a aduce autori îndrăzneți din Quebec și de a duce acolo scriitorii români.

„Am fost jurnalist la Evenimentul zilei timp de șapte ani. Am lucrat acolo până înainte să plec, în februarie 2000. Sunt un scriitor foarte disciplinat. La ziar ești obligat să produci text, nu contează dacă e bun, rău. Asta e meseria ta, e cariera ta. Există foarte mulți ziariști care nu devin scriitori și nici nu doresc să devină. Această disciplină a scrisului te învață cu ideea că textul, de fapt, nu este inspirație, este o dare de seamă, este informație, iar acest lucru se regăsește în cărțile mele. Pe lângă faptul că vehiculez un vocabular extrem de redus, care m-a și ajutat să mă traduc și să trec la altă limbă de creație, totdeauna am avut în minte, într-un colț ascuns, cititorul. Literatura, dincolo de frumusețe, limbaj, metafore, are o misiune, după părerea mea, de transmisie, de informație, pictura unei epoci. Jurnalismul înseamnă nu numai creație, ci și un fel de gestiune a scrisului, colectivitate, echipă, selecție. Din noianul de informație care vine peste tine ce anume selecționezi, ce anume e important? Așa s-a născut «Țara brânzei». Este un roman autobiografic. Aveam 30 de ani când l-am scris. Se întâmplaseră multe, am stat în Maramureș, în vârf de munte, am fost fotograf, am făcut turul Europei pe bicicletă. M-am născut la sat, am locuit la oraș, am făcut liceul la oraș”, spune Felicia Mihali.

„Când am ajuns eu în Quebec, în 2000, mi se părea că una dintre temele frecvente era cea a abuzurilor în familie, abuzurile copiilor. Era vorba de o societate extrem de izolată. Din cauza frigului, a întunericului, exista multă promiscuitate. Acum, în ultima vreme, după mișcarea me too, mi se pare că e moda feminicidelor. Este o literatură deloc veselă. Și înțelegi de ce. Când trăiești în Canada, opt luni pe an frig, înțelegi că nu are cum să fie o literatură comică. E neagră, tristă, profundă. Are tipicul nord-american, adică povestea este importantă, personajele sunt importante. Geografia, istoria sunt prezente. «Maria Chapdelaine», primul lor roman, este despre viața la țară, unde oamenii sunt supuși acestei geografii nemiloase. Cred că a fasonat o anumită psihologie, puțin pesimism, puțină cruzime, în relația părinți-copii. Mi se pare că una dintre cele mai crude relații în zona aceasta este mamă-fiică. Rarerori am văzut romane în care relația mamă-fiică să fie o relație bună”, mărturisește Felicia Mihali.

„Literatura rămâne o chestie geopolitică, o societate se interesează mai ales de spaţiile care îi sunt familiare politic şi social. E uşor să publici un autor francez, englez, indian datorită istoriei coloniale a Canadei. Cu totul alta este reacţia când e vorba să impui autori ruşi, iranieni, irakieni, de exemplu, care sunt asociaţi cu spaţii de neînţeles, periculoase în percepţia lor. Cărţile mele au fost apreciate în primul rând ca un contact cu acest spaţiu din interior. Limbajul şi subiectele sunt puţin adaptate la gustul şi codul cultural american, fără a recurge la acea noţiune de exotism pe care o detest. O carte bună nu trebuie niciodată scrisă pentru un anume public, dar nici nu trebuie să te încăpăţânezi într-un model cultural pe care îl crezi etern. Viaţa e făcută din schimbări, la toate nivelurile”, afirmă Felicia Mihali.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: