„Poezie și creație” | Irina Movilă și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este actrița Irina Movilă. Are credința că fiecare pas în plus este o datorie care îţi remodelează şi întregeşte perpetuu fiinţa în faţa lui Dumnezeu. A intrat la Actorie la clasa Mircea Albulescu, dascăl atent, exigent şi eficace. A trebuit, sub ameninţarea că va trebui să părăsească şcoala, să-şi înfrângă frica, timiditatea, emoţiile care o paralizau. A avut şansa întâlnirii unor profesionişti de excepţie, dascăli extraordinari, de la care a învăţat că arta presupune şi dezinvoltură în marile sacrificii, nu doar aplauze şi flori sub luminile rampei ori ale reflectoarelor de pe platou.

„Mai ales în perioada noastră de formare avem nevoie de asemenea personaje-reper. Ele ne pot ajuta să ne împlinim şi ca oameni, nu doar ca artişti. Tinerilor de azi, care-şi pierd busola şi plutesc în derivă le sunt mai necesare ca oricând asemenea personaje – semnal de alarmă. Literatura, muzica, arta în general reprezintă pentru mine un punct de sprijin în univers”, recunoaște Irina Movilă. A avut un debut fulminant, primind premiul pentru Cea mai bună actriţă a Festivalului Lumilor Latine, Arcachoun/Franţa, în 1992, şi la Festivalul de Film Geneva/Elveţia, în 1993. Mai mult, a primit Premiul Pro Victoria „Placheta de aur”, acordat de Asociaţia Producătorilor, Actorilor şi Regizorilor de Film, pentru interpretare feminină. S-a născut la 5 iulie 1966, în Bucureşti, şi a absolvit Academia de Teatru şi Film, promoţia 1991. A fost Varia, din „Livada de vişini” a lui Cehov (în 2010); Marta din „Neînţelegerea” a lui Albert Camus (în 2005); Hipolita şi Titania din „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare (în 2003) şi Veta din „O noapte furtunoasă” a lui Caragiale (în 2002).

„M-am pregătit pentru institut cu doamna Beate Fredanov, o mare profesoară. Era aproape oarbă atunci când am cunoscut-o eu, dar știa exact cum arată fața mea atunci când spun un anumit lucru. Mă duceam la ea de la ora 10 dimineața, înțelegerea era să stăm două ore, dar rămâneam până la 6 după-amiaza. Îmi dădea cărți, mâncam împreună. Făceam exerciții de atenție. Mă învăța. Făceam improvizații, am lucrat la multe monoloage. A fost o perioadă superbă. Pe urmă trebuie să-i mulțumesc doamnei Olga Tudorache, care după un examen a ținut morțiș să nu se renunțe la numele meu, în pofida altora. Pe vremea aceea erau trei locuri la zi și trei locuri la seral pentru fete. Am fost vreo 600 pe loc. Eu am intrat abia a treia oară. (…) Îmi spunea: «Niciodată să nu aștepți să ți se spună că ești bine! Lumea va vedea asta și va face totul ca să tacă. Nu aștepta să ți se spună! Fii înlăuntrul tău puternică și mergi mai departe, că vei ajunge unde trebuie!»”, mărturisește actrița Irina Movilă.

„Actorul, artistul trebuie să țină cu dinții de ceea ce consideră că este neapărat valoros, important și etern. Este o obligație. Nu este o afinitate cu ceva. Părinții trebuie să țină cu dinții de educația copiilor, să-i ducă la operă, la teatru, la filarmonică, la balet. Nu să accepte materialul facil care vine prin televizor, computer sau telefon. Este o sărăcire a individului îngrozitoare. Dacă individul cel nou, care va veni, nu va reuși să găsească stabilitate în sine însuși, prin valorile pe care le-a montat acolo de-a lungul educației sale, va fi teribil”, spune Irina Movilă.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa