24 octombrie 2021 — Evenimente

„Poezie și creație” | Irina Sârbu și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Irina Sârbu, o voce specială a jazz-ului românesc. Elevă fiind, la Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, l-a cunoscut pe Andrei Tudor, fiul dirijorului Ionel Tudor. Datorită acestuia a făcut cunoștință cu jazz-ul, de care s-a îndrăgostit, şi împreună au alcătuit un duo muzical. A urmat muncă multă, dar și studiu permanent, o căutare muzicală continuă, perseverenţă, toate sprijinindu-se pe repere morale solide. Prelucrează, cu vocea, vechi piese instrumentale româneşti, adoră muzica lăutărească, interpreți precum Maria Tănase, Romica Puceanu, Siminică. A ales, în locul Conservatorului, UNATC și a devenit actriță, iar de puțină vreme și profesoară.

„Sunt o fire pozitivă și jucăușă, îmi place să interacționez cu oameni tineri. Simt că am ce să le împărtășesc, îmi doresc să le spun tot ce știu, nu vreau să țin nimic pentru mine. Am învățat acest lucru de la Anca Parghel. De la ea știu că toți suntem unici, nu putem semăna unii cu alții. Cred în acest lucru foarte tare. Din zece cântărețe de jazz nu pot fi două la fel. Vocea e diferită, background-ul, stilul, firea, caracterul, pasiunile. E minunat că e așa. Este primul lucru pe care l-am spus studenților: «Nu există competiție între voi, sunteți unici, nu există decât competiția ta cu tine, să fii cea mai bună variantă a ta. Dacă vrei să înveți și muncești, atunci evoluezi. Nu se poate altfel. Muncă, muncă, muncă». Țin foarte mult ca ei, tinerii studenți, să înțeleagă faptul că sunt unici”, mărturisește Irina Sârbu.

Niciodată nu s-a comparat cu alţii, a încercat întotdeauna să învețe de la fiecare persoană cu care a intrat în contact, fie ea mai tânără sau mai în vârstă. Nu judecă pe nimeni, nu are gelozii și consideră că orice om are drumul lui. „Sunt un prieten credincios, sincer. Nu mă dau în lături să ajut, să ascult. Încerc să nu dau prea multe sfaturi decât dacă am trecut printr-o experiență similară. De aceea, tu, ca artist, urci pe scenă, să împărtășești din tine unghere, colțuri, din mintea ta, din sufletul tău, din dorințele tale, din răni, din iubire, suferințe, deziluzii, dezamăgiri, speranțe. Toți le avem pe toate în noi. Este vorba de poezia și muzica ființei umane. E o legătură foarte strânsă între ele. Orice poezie poate să devină o melodie, orice muzică are povestea ei. E un foc care arde constant. De aceea urci pe scenă. Mai afli ceva despre tine, mai speri, mai greșești, de multe ori reușești. Simțim nevoia să ne exprimăm când suntem plini de ceva”, spune Irina Sârbu.

Filmare și montaj: Alex Ursu

Fotografii: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici:

Galerie Foto