Poezie și creație | Loreta Popa și Andrei Țărnea

„Poeţii nu se fac, ei doar sunt, dacă sunt poeţi. Cei făcuţi, mai devreme sau mai târziu, ies din matca poeziei, ies din starea poetică şi rămân toată viaţa numai clăditori de cuvinte calpe”, afirma acum ceva vreme, într-un interviu, George Țărnea, supranumit poetul iubirii. Cu această afirmație este de acord și fiul său, psihologul și diplomatul Andrei Bogdan Țărnea, invitatul de astăzi al Loretei Popa în cadrul rubricii „Poezie și creație”. Diplomat de carieră din 1998, Andrei Bogdan Țărnea a condus timp de șapte ani Institutul Aspen din România, a fost ales Comisar General al Sezonului România-Franța de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Identității Naționale și Institutul Cultural Român și a avut responsabilități legate de afaceri bilaterale și strategice, planificare politică, diplomație publică și culturală. A locuit timp de trei ani în Statele Unite ale Americii și șase ani la Bruxelles. Cum a fost să-și regleze respirația între două continente, dacă a moștenit filonul artistic al tatălui său, ce crede despre soarta poeziei contemporane, când mai găsește răgaz pentru arta fotografiei, de care este extrem de atașat, cam acestea au fost întrebările la care diplomatul a răspuns. „Dragostea, chiar și atunci când moare, este minunată, spune o poveste fabuloasă. Separarea între fericire și durere în dragoste este extrem de dificilă, și aici poezia, literatura, muzica sunt până la urmă efecte ale acestei realități profunde a umanității. Pentru cei care sunt credincioși e la fel relația dintre ei și divinitate, relația dintre ei și ceilalți oameni. Nu vreau să fiu patetic, dar cred că dragostea este cel mai important lucru care ne definește. George Țărnea avea o pasiune pe care mi-a transmis-o și mie pentru science-fiction, tocmai pentru că era un mod speculativ de a vedea limitele evoluției umane, mai degrabă decât elementul de acțiune sau de gadget tehnologic. Adesea, nu glumesc deloc, când vorbim de inteligență artificială, de a transfera în cod caracteristici omenești, ne punem întrebări de genul în ce mod vom putea substitui sau reinventa relația dintre emoție și identitate, între dragoste și interacțiunea cu ceilalți și cu mediul în care să putem replica acest cel mai omenesc sentiment. Nu cred că vom putea s-o facem. S-au făcut experimente cu literatură și poezie scrisă de inteligență artificială și, pentru cineva care este familiarizat cu domeniul, e ușor de văzut că nu se poate”, spune Andrei Țărnea la finalul materialului pe care îl puteți accesa aici: