Glisează meniul stânga/dreapta
9 octombrie 2022 — Evenimente
Invitat astăzi la „Poezie și creație” este Mihai Gruia Sandu, actor, dramaturg, regizor, profesor şi doctor în artele spectacolului, un artist generos care dăruiește și se dăruiește necondiționat. Are un bun simţ ieşit din comun, e disciplinat, sârguincios și a încercat întotdeauna să-i învețe pe cei care aleg Teatrul drept profesie faptul că fără vocație, har și talent nimic nu iese, că este important să porți, cu o oarecare îndărătnicie, atât lumină, cât şi umbră. Dacă se înfurie o face până la capăt, Dacă se poartă frumos, la fel. Există patru puncte cardinale, dar Mihai Gruia Sandu are trei: Marin Moraru, Cătălin Naum și Mihai Mălaimare.
S-a născut la 12 noiembrie 1956, în București. A copilărit în apropiere de Mărțișor, casa lui Tudor Arghezi, de la care își amintește că fura cireșe. Abia când s-a dus la școală a aflat cine era cu adevărat nea Tudorică. A dat de șase ori până să intre la facultate, iar până anul acesta a predat la UNATC tehnica actorului de commedia dell’arte. A obosit să lupte în tranșee, așa că și-a pregătit actele de ieșire la pensie.
„N-a fost ușor să intru la Teatru. Aș putea să spun că neșansa a devenit șansă. La vremea aceea era un sistem destul de complicat, de neînțeles astăzi, avea legătură cu armata. Trebuia să fii incorporabil sau neincorporabil. Altă șansă aveau doar chiulangiii cu pile. Am și aceste exemple. Cu un an înainte de a intra, rămăsese doar un singur loc pentru incorporabili în Republica Socialistă România. Dacă era un singur loc, cine să intre mai întâi? Azi mi se pare comic. Atunci nu mi se părea. Am ieșit pe locul 19, dar era ca și cum n-aș fi dat; din aproape 400 de candidați. Pe locul acela a intrat Costică Florea, pentru că l-a vrut Octavian Cotescu, rector în acea vreme, pe care după un an l-a dat afară din lipsă de talent. Comedia există peste tot. Să nu uităm că suntem în țara lui Caragiale. Ni se aduce aminte în fiecare zi”, spune Mihai Gruia Sandu.
„Acum este o răsturnare de valori, de foarte multe ori dorită și foarte bine orchestrată. Pe atunci, sub presiunea lucrurilor, apăruse clar o gândire duplicitară. Toți știau despre ce este vorba, nimeni nu credea, și toți aveau un comportament duplicitar. Chiar și pe scenă lucrurile erau interesante, pentru că apăruse un sistem de joc extraordinar în care cuvintele erau rostite în așa fel încât să se înțeleagă cu totul altceva. Tip de teatru și de joc care a dispărut acum. Acum se joacă doar la prima coajă. Atunci erau subtexte și substraturi și exista un public care venea pentru asta la teatru. Putem să considerăm că era o formă de rezistență”, mărturisește Mihai Gruia Sandu.
„O societate sănătoasă nu e una neapărat bogată, ci una care știe să râdă și să comunice. Poate că răul cel mai mare pe care l-a făcut această pandemie, în care eu personal văd o grămadă de lucruri necurate și neconforme cu logica elementară, sau cu la fel de elementarul bun simț, este că a generat o frică uriașă și a dispărut voit comunicarea, iar râsul a devenit pe cale de dispariție. Această pandemie a îmbolnăvit societatea, întreaga planetă. Au mai scăpat enclave, că au fost unii care nu au crezut. Cred că a fost un mare test de cum anume și cât pot să ne pună în spate, câtă frică ne pot inocula, cât de proști putem fi. Se vede că le-a reușit, pentru că suntem într-adevăr foarte proști. Proști, dar mulți. Mulți, dar proști…”, afirmă Mihai Gruia Sandu.
Filmare: Gryg Stoica
Montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: