„Poezie și creație” | Paula Romanescu și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Paula Romanescu, traducătoare, poetă de limba română și franceză, autoare a peste 30 de cărți de poeme, antologii și traduceri. S-a născut 20 octombrie 1942, în localitatea Țuțulești, Argeș. Licențiată a Universității București, Facultatea de Limbi Romanice și Clasice, este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a primit numeroase premii și distincții naționale și internaționale, printre care Meritul Cultural în Grad de Cavaler acordat de L’Académie Européenne des Sciences, des Lettres et des Arts.

„Dacă nu scrii cu sufletul tău, cu tine însăți, poezia nu e poezie. Fiecare poet are modul lui de a traversa suferința, de a o face cânt sau a o face urlet. De urlat poate s-o facă oricine, și animalul poate. Ca s-o transformi în cânt nu-i este dat decât poetului”, spune Paula Romanescu.

„Îmi doresc să meargă copiii la teatru. Măcar de-ar învăța ceva! Piesele de astăzi trebuie să aibă și ele miez. Vedeți, de când cu libertatea aceasta s-a ajuns la concluzia că ai libertatea de a spune pe scenă orice. Toate cuvintele din limba română sunt cunoscute de noi toți. Folosirea lor însă trebuie să fie însă autocenzura noastră. (…) nu mă duc acolo să vorbesc despre nu știu ce bazaconie și să spun lucrului acela care se știe cum se numește la fel cum ar spune bețivul din satul cutare după ce a băut o bere, își dă căciula peste cap, dă drumul la gură cu firescul cu care un animal a săltat coada. Nu se poate una ca asta. Nu e firesc. Nu sunt pentru vulgaritate nici în poezie, nici în teatru, nici în viața de fiecare zi. Poate fi frumos totul, poate fi omenesc. Deși nu mai avem păduri, dar jungla să știți că ne sufocă”, mărturisește Paula Romanescu.

„O să apară la un moment dat un nou Luceafăr. Să-i zicem așa prin simplificare și prin esențializare. Lumea se va sătura de atâta nimic, de atâta gol. «Niciodată golul n-a sunat mai tare». Nu suntem noi o tobă din aceea care bate în haos, dar suntem totuși o voce. Vocea aceea încearcă s-o faci auzită și trimite prin ea ceva care să ajungă la celălalt și să spună: «Știi că are dreptate!» Dacă nu, vorbim în pustiu cu toții. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a lăsat cu mintea întreagă pentru a fi transpus în limbă franceză Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia și Minulescu”, afirmă poeta Paula Romanescu.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: