Glisează meniul stânga/dreapta
13 martie 2022 — Evenimente
Invitat astăzi la „Poezie și creație” este actorul Pavel Bartoș. A devenit cunoscut atât datorită rolurilor din teatru și film, cât mai ales implicării sale în prezentarea programelor de televiziune „Românii au talent” și „Vocea României”, ca să dăm doar două exemple. Poate fi recunoscut aproape imediat după căldura pe care o emană. În el sălăşluiesc într-o armonie perfectă emoția, drama, comedia, inteligenţa artistică. Spontan, fără aere de vedetă, senin, calm, este posesorul unui râs atât de sănătos şi firesc încât în faţa lui cedează şi cele mai încreţite frunţi. Cărțile citite încă din copilărie l-au învățat visul, i-au revelat aventura cunoaşterii şi căldura prieteniei adevărate. Pavel Bartoș a studiat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Facultatea de Teatru, în clasa profesorului universitar Marius Bodochi, deși fusese admis la clasa lui Vistrian Roman, care avea, din păcate, să dispară chiar atunci de pe scena vieții. În 1998, a obținut Marele Premiu la Gala Tânărului Actor de la Costinești. A trecut pe la Teatrul de Păpuși „Puck” și Teatrul Național Cluj, Teatrul de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul Național din Timișoara, Opera Națională București, iar din 2001 a intrat în familia Teatrului Odeon. În perioada de izolare a fost un actor activ, găsind metode de exprimare online.
„Cel mai fertil sentiment pentru poezie este iubirea. Când iubești pe cineva câteodată nu știi să exprimi. Sau exprimi așa printr-o frază care devine poezie. Pe vremea când eram adolescent nu am avut parte de minunile de pe lume, dar în toate frustrările acelea găseam noi niște debușeuri. Pentru mine să mă îndrăgostesc era extraordinar. Să scriu o scrisoare era extraordinar. În scrisoare te arătai așa cum erai. Îmi amintesc și acum: scriam duminică scrisoarea, iar luni dimineață o puneam la Poștă. Știam că miercuri ajunge în localitatea respectivă. Știam că dacă mă iubește scrie și ea scrisoarea și o pune eventual în aceeași zi sau, dacă nu, joi dimineața, și sâmbătă (pentru că pe atunci se lucra și sâmbăta) o primesc. Toate furnicăturile acestea nasc niște lucruri și la un moment dat vrei să depășești niște etape în toată relația cu scrisul. Cred că scriam cărți de dragoste. Dacă eu citesc acum scrisorile de dragoste pe care le trimiteam m-ar surprinde. Mi-aș da seama cât de prostuț eram la un moment dat, dar a fost bine că am fost așa. Nichita Stănescu era de bază. Eminescu părea un clișeu. Nichita era modern și câteodată fata înțelegea că tu ai scris versurile pe care i le-ai trimis. Nu era ca la o lucrare de limba română, să dai citate. Îmi mai amintesc că era după revoluție, aveam 16 sau 17 ani, și m-am dus la Radio și o noapte întreagă am înregistrat o casetă cu poezii. Era un amalgam și mă gândesc ce efort am făcut să înregistrez acea casetă pentru o prietenă. Îmi pare și acum rău că nu mai am caseta! Nu știu dacă prietena mea de atunci a apreciat sau nu, dar am făcut acest efort să recit poezii ca să cuceresc o fată. În ziua de azi cucerești printr-un sms. Să ții o fată de mână era confirmarea supremă a romantismului de care dădeai dovadă. Era altfel. Cucereai niște ziduri”, mărturisește Pavel Bartoș.
„Am avut un mare noroc în viață, deși atunci nu-l consideram așa. În copilăria mea exista un singur post de televiziune și ăla din când în când. Aveam un televizor care era mereu stricat și se repara numai în apropierea Revelionului, ca să vedem programul special. Drept urmare citeam foarte mult. Pentru mine cititul a fost o salvare. Atunci mi-am imaginat primele mele scenarii, primele mele roluri. Îl savuram pe Jules Verne. Abia așteptam să ajung la pictura din carte și să-mi spun da, e așa cum mi-am imaginat. Sau pe Dumas. Am citit enorm. Mă duceam la bibliotecă și luam în fiecare zi câte o carte. Aveam o relație foarte bună cu biblioteca. Câteodată citeam toată noaptea și ca să nu deranjez fratele cu care dormeam în cameră mă duceam în baie și citeam în cadă. De multe ori adormeam acolo. Mi-am format astfel un vocabular. Primele mele întâlniri umane și profesionale au fost cu profesorii mei. Mi-aș dori să aibă și copiii mei astfel de întâlniri. E cam greu, dar nu imposibil”, spune Pavel Bartoș.
Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Urmăriți „Poezie și creație” aici: