12 iunie 2022 — Evenimente

„Poezie și creație” | Petru Botezatu și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este pictorul Petru Botezatu, a cărui viață poate fi greu cuprinsă într-o simplă întâlnire de o oră la Muzeul Național al Literaturii Române.

Născut la Focșani, în timpul războiului (1940), Petru Botezatu și-a petrecut copilăria la Piatra Neamț, unde termină școala primară și liceul. Va fi marcat pentru tot restul vieții de această copilărie minunată, petrecută pe dealurile din jur, rămânând cu amintirea acelei depline libertăți, cu pădurile eterne, cu râurile și iazurile acoperite de nuferi.

În 1957-1958, înainte de terminarea liceului, tânărul Petru Botezatu cade victimă ultimului val de arestări masive operate de noii deținători ai puterii comuniste recent instaurate, în virtutea căreia intră în colimatorul diabolic al unor securiști locali din Piatra Neamț care, în căutarea unor dușmani ai poporului, au instrumentat un caz fictiv, fabricând false vinovății, pe baza cărora să avanseze în carieră. Petru Botezatu este judecat de un tribunal militar împreună cu alți patru tineri, este condamnat la 12 ani temniță grea, sfârșind în beciurile de la Gherla. S-a întâmplat ca procesul să fie rejudecat după un timp, și, chiar dacă aceasta îi va aduce reducerea pedepsei, Petru Botezatu este condamnat la alți trei ani de muncă silnică. După eliberare, în 1964 este admis la Facultatea de Arte Plastice a Universității din București.

Deși considerat un „element periculos”, i se permite după absolvire să funcționeze ca profesor de artă la liceul din Vălenii de Munte, Prahova. Acolo va continua timp de circa un deceniu studii personale intense, experimentând cu o insațiabilă apetență creativă tehnici artistice, materiale, stiluri, tematici. De aici, din acești ani, s-au întrupat primele manifestări artistice publice, primele expoziții la Ploiești și București, conținând mai ales lucrări grafice. Visul de a se manifesta ca artist se va izbi necontenit de un zid implacabil de neacceptare, de o perpetuă suprimare a dreptului său la expresie liberă. Cenzurarea și îndepărtarea sistematică din simezele de la Dalles și din alte expoziții reușesc să-i anihileze orice aspirații creative originale. În 1977, își dă demisia din învățământ și își redirecționează forțele creatoare către pictura religioasă. Începe o nouă etapă de studii pentru însușirea stilului și a tehnicilor de pictură murală bizantină în frescă, petrecând perioade îndelungate la mănăstirile din nordul Moldovei și pe șantierele vechilor maeștri, pictori de biserici. După examenele de autorizare în cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române, din 1979 artistul începe pictarea unui număr important de biserici, ceea ce va însemna aproape un deceniu de creație de pictură sacră.

În 1986, la 47 de ani, sub pretextul unor lucrări de pictură la biserica Așezământului Ortodox Românesc de la Ierusalim, Petru Botezatu obține un pașaport cu o viză pentru o țară din Vest, și astfel, reușește să se refugieze în Austria, unde va cere azil politic. În cele 12 zile cât este reținut pentru a i se stabili statutul de refugiat politic, Petru Botezatu creează o scurtă serie de acuarele pe un bloc de desen ținut pe genunchi. Este o adevărată declarație de eliberare, un manifest încredințat acestor pictograme, divulgând atrocitățile din zona cărora tocmai reușise să evadeze. Această serie face referință directă la agonia în care trăia intelectualitatea, majoritatea inteligenței creatoare din România, dar și întregul popor român.

Prin refugiul său la Viena artistul a început un exil care se va dovedi eliberator pentru personalitatea sa, provocator, dar deopotrivă devastator în confruntarea cu realitățile și valorile specifice lumii de dincolo de Cortina de Fier. Expune circa 40 de lucrări în Rotonda Hotelului Semering. Urmează nenumărate alte expoziții, dar și o expoziție personală amplă, conținând mai ales uleiuri pe pânză, la Galeria United Artists din Viena. În 1988, convins că lumea de dincolo de Ocean ar putea fi un tărâm mai propice pentru arta sa, Petru Botezatu se hotărăște să emigreze în Canada. Este primit mai presus de așteptări. Pictura sa este receptată cu un mare interes pentru originalitate și creativitate și, astfel, perioada canadiană a biografiei sale este o înșiruire de evenimente de mare succes. Muzeul Civilizațiilor achiziționează una din cele mai extraordinare icoane pictate vreodată de Petru Botezatu, un obiect sacru complex, o reprezentare rară a unui Iisus Pantocrator, împodobită cu pietre prețioase și o mică ferecătură, o icoană cu o casetă secretă conținând alte câteva obiecte plasate în interior, un crucifix din lemn sculptat pe ambele părți, un altul de fildeș și patru pietre de râu pictate. Icoana aceasta se află în expoziția permanentă a muzeului.

În 1994 Petru Botezatu câștigă o competiție importantă în Statele Unite pentru pictarea cupolei unei biserici nou construite pe lângă Facultatea de Teologie a Universității Samford din Birmingham, Alabama. Proiectul său este selectat din circa 100 de alte propuneri și, în același an, este invitat să înceapă lucrările. Pentru lumea americană, neobișnuită cu pictarea lăcașurilor de cult, această lucrare este un eveniment unic. Lucrarea artistului român are un răsunet extraordinar. Îi sunt dedicate pagini întregi de reviste și ziare, întreaga desfășurare a lucrărilor este permanent filmată, ceea ce conduce la producerea unui documentar, distribuit la televiziunea publică, PBS. Universitatea Samford încearcă să obțină o viză de lucru în Statele Unite pentru artistul de origine română, acum cetățean canadian, dar reușește acordarea în numai două săptămâni de către guvernul Statelor Unite a unei vize de rezidență permanentă, printr-o încadrare extrem de specială, și anume extraordinary ability, o viză de stabilire în Statele Unite extrem de rară, de care nu a beneficiat niciun alt artist român. Această viză are consecințe directe asupra destinului artistului, care va rămâne ani întregi în continuare artist in residence, sfârșind prin a se muta definitiv în Statele Unite în 1997.

Printr-un complex de împrejurări, preotul Ioan Ghiurco ajunge să vadă imaginea lui Iisus cu brațele deschise pictat de Petru Botezatu pe cupola bisericii din America. Așa se explică apelul pe care l-a primit pictorul în Statele Unite într-o dimineață, în primăvara anului 2000, de a picta Catedrala Sfânta Vineri din Zalău. Au trecut 20 de ani și lucrările de pictură din catedrală însumează azi peste 5000 de metri pătrați de fresce. Eforturile sale au însemnat o necontenită alternare între sublim și mizerie, între agonia și limitările fizice ale trupului și extazul spiritului capabil să jubileze prin creație. Petru Botezatu a oferit lumii de-a lungul carierei sale artistice o vastă operă de pictură laică, lucrările sale figurând în nenumărate colecții particulare din Canada, Statele Unite, Europa și, înapoi, în România. În 2017, Petru Botezatu se repatriază împreună cu soția sa, Cora Botezatu.

„Au fost vremuri în care o foaie de hârtie era prețioasă. A face un desen pe o bucată de hârtie era destul de costisitor, pentru că noi trăiam în mizeria de după război. Noi aveam condiții care ulterior au influențat existența și chiar o anumită atitudine, adică de înjosire. Mai toată generația a fost umilită prin toate mijloacele încât aproape că aș spune că ne-am situat pe o poziție de inferioritate. Cum să ajungi mai departe, la lucrurile de top?”, spune Petru Botezatu.

„În general, nu mai avem creație. Noi acum nu suntem decât niște imitatori. Ni se prezintă mereu tot ce e mai faimos și extraordinar în alte părți și noi nu mai existăm. Nu avem cum să existăm. Repetăm veșnica poveste dinainte de război în care viața artiștilor a fost aproape pandemică. Sărăcie cruntă și imposibilitate de realizare ca viață. Acum o luăm de la capăt tot în condițiile acelea, tot într-o perioadă bazată pe construcție și a forțelor, mai ales străine, asupra noastră. Ne-au luat cam repede. Ne-au împachetat cum au vrut ei, după interesele lor. Interese nefiind cele de frumusețe, decât arareori. Tehnologia nu înseamnă decât expresia minții umane care cucerește lumea”, mărturisește Petru Botezatu.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici:

Galerie Foto