„Poezie și creație” | Rodica Mandache și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este actrița Rodica Mandache. S-a născut la Iași, iar în 1960 termina cursurile Liceului de Fete „ Oltea Doamna” din Iași. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, în anul 1964, la clasa prof. univ. Octavian Cotescu, Pop Marțian.

Printre repetiții, spectacole, înregistrări, cursuri cu studenții de la Universitatea Hyperion, întâlniri culturale sau momente de intimitate, actrița, profesoara, mama, bunica și prietena Rodica Mandache a găsit timp să scrie „O carte frumoasă despre un om frumos – Ovidiu Iuliu Moldovan”, despre viața și activitatea artistică a marelui actor care i-a fost coleg. Editată de Editura Oscar Print cartea cuprinde o serie de texte despre actor de la George Banu, Petre Țutea, Radu Stanca, Andrei Șerban, Dan Pița, Liviu Ciulei și mulți alții, dar și fragmente din ziare cu recenzii și fotografii din colecții private sau publice. Rodica Mandache are o carieră pe care a făcut-o ostăşeşte, ca un soldat din infanterie, conform declarațiilor sale. A muncit mult şi a ajuns într-un loc unde simte că este respectată. În general, a fost norocoasă, a dat de oameni frumoşi, buni şi mulţi. „Mă bucur că nu s-a uscat ceva în mine, că nu s-a stricat şi încă pot să iubesc”, spune Rodica Mandache.

„Am fost un copil care a citit mult, dintr-o generație care a citit mult, care avea la școală un loc fermecat. Bibliotecara școlii știa ce carte trebuia să dea fiecărui copil ca să-i dezvolte plăcerea și pofta de a citi. Cred că între 14 și 17 ani am citit cel mai mult. Aveam și colege care erau din familii mai speciale, aveau biblioteci mari într-o vreme când ascundeai lucrul acesta. Erau oameni cultivați care aveau grijă de educația copiilor. Am fost foarte îndrăgostită de Ionel Teodoreanu. Nu se găseau cărțile lui și le «furam» în mod grosolan de la doamne care aveau biblioteci vechi și care îmi spuneau: «Trebuie să citești Lorelei!» Veneau acasă să-mi ceară cartea și nu puteam să o dau. Pentru mama mea, care avea o educație nemțească, era o suferință să vină cineva la poartă să ceară un lucru pe care nu l-am dat înapoi. Or, eu n-am dat cărțile niciodată înapoi. Le am și acum. La 14 ani nu dormeam nopțile. Țin minte că una dintre cărțile pe care le-am citit a fost 1907 a lui Cezar Petrescu. Erau trei volume și le-am citit într-un timp foarte scurt. Am învățat foarte multe lucruri și mi-au plăcut scriitorii români. Atunci am descoperit marea literatură. Mă simțeam în vizită la cineva cunoscut. Mi-a făcut foarte bine. Primeam premii în cărți și le schimbam între noi. Lectura este lucrul care dezvoltă creierul, responsabilitatea, prieteniile. Îți dorești să vorbești despre cartea pe care ai citit-o. Nu poți s-o ții numai pentru tine. Vrei numaidecât să te duci să vezi ce impresii au avut și alții”, mărturisește Rodica Mandache.

„Meseria mea e hrană pentru suflet. Nu știu dacă eu, în meseria asta, gândesc că e greu. Nu mi se pare greu. Grele mi se par alte lucruri. Indolența, neimplicarea, necinstea… Munca este ceva minunat și nu te înșală niciodată”, afirmă Rodica Mandache.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect realizat și coordonat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: