„Poezie și creație” | Silviu Biriș și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este actorul Silviu Biriș. Trăiește aidoma tuturor românilor, în stres, făcând haz de necaz, cu frustrări, cu uimire, dar mai ales consternare în ceea ce privește nebunia lumii actuale, uneori cu detaşare, alteori cu implicare, speranţă, dar mai ales cu iubire de Dumnezeu şi de frumos. Cu încăpăţânare încearcă să-și facă meseria. Ca să fii în permanenta atenție a publicului trebuie să ieși în față, iar acest lucru tulbură deseori viața personală a unui actor, care trebuie să facă față unui program încărcat. Silviu Biriș are ba repetiţii, ba spectacole, ba evenimente, e când pe un drum de ţară, când pe autostradă. Greu să găsești cinci minute măcar și să stai de vorbă cu el.

Născut în octombrie 1973, la București, Silviu Biriș a absolvit în anul 1997 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Cojar. Din 1997 este angajat al Teatrului Național I. L. Caragiale din București. Pe lângă rolurile din filmele „Crucea de piatră” (1993), „Paradisul în direct (1995), „Terente, regele bălților” (1996), „Triunghiul morții” (2000), „Restul e tăcere” (2008), Silviu Biriș joacă în stagiunea curentă a TNB în spectacolele „Bârfe, zvonuri și minciuni”, „Cursa de șoareci” și „Noii infractori”.

„Nimic nu este întâmplător. «În teatru nu se tropăie decât dacă îți cere rolul, altfel el se face în vârful picioarelor și cu delicatețe. Cine tropăie nu are talent», spunea profesorul meu, Ion Cojar. Și eu am avut momentele mele de revoltă când eram foarte tânăr, când mi se părea că sunt nedreptățit. A trebuit să existe o perioadă de ucenicie ca să ajungă la mine niște roluri mai importante. Știu colegi care au mușcat roluri importante și nu au mai făcut nimic după aceea. Este o meserie de șansă, iar șansa nu vine în fiecare zi să-ți bată la ușă. Atunci când bate însă nu trebuie să te găsească nepregătit. Eu, chiar la vârsta mea, țin pasul cu tot ce se întâmplă. Îmi place să lucrez cu cei tineri pentru că ai ce să înveți de la ei”, mărturisește Silviu Biriș.

„Mi-aduc aminte că în anul I de facultate, Alexandru Repan mi-a semnalat printre rânduri că sunt unul dintre actorii care ar putea să rostească poezie. Eu cred că orice actor trebuie și poate să rostească poezie. Aud mereu: «Nu pot să spun poezie!» Nu. Nu-ți dai voie să spui poezie. Nu-ți dai voie să cânți. Între poezie și cântec este o mare legătură, dar nu orice fel de cânt. Este vorba de Psalmi. Psalmul dacă-l spui devine poezie, dacă-l cânți, devine melodie. Poezia este de fapt linia directă a sufletului nostru cu sufletul celuilalt, de la inimă la inimă”, spune Silviu Biriș.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: