„Poezie și creație” | Tania Filip și Loreta Popa

De la ce se putea pleca pe firul Ariadnei într-o discuție cu Tania Filip, invitată astăzi la „Poezie și creație”, dacă nu de la arta actorului și poezia profesiei. A făcut balet, a şi pictat, a studiat muzica, mai precis compoziţia, dar a ales actoria. Cu experienţa acumulată, a intrat din prima la IATC, parcurgând cei patru ani de ucenicie alături de Amza Pellea, Marin Moraru şi Ion Cojar, o şansă incredibilă. Timidă la început, cu timpul a prins curaj, a simţit că evoluează, iar aprecierile doamnei Cătălina Buzoianu, din finalul anului I, au reprezentat argumentul alegerii drumului corect. A făcut parte din grupul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. Născută de Sânziene în 1959, Tania Filip este profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică – Arta Actorului, Facultatea de Teatru, Departament Arta Actorului.

Avea doar 16 ani la întâlnirea cu filmul. „Ca să-ţi poţi aprecia nereuşita trebuie măcar o dată să reuşeşti”, spune Tania Filip. „În ceea ce mă priveşte eu am reuşit când nici nu mă gândeam. Am picat în povestea cu «Profetul, aurul şi ardelenii» pur şi simplu. Eram elevă la liceul de muzică, aveam gânduri de Conservator şi de compoziţie, făceam parte din grupul Song, iar Mircea Diaconu, ştiind că se caută o actriţă blondă cu ochi albaştri şi pistrui pentru acest rol, m-a recomandat regizorului Dan Piţa. Aşa am ajuns să fac film înainte de a deveni actriţă cu titlu. Vorbeam engleza şi m-am descurcat în ceea ce aveam de făcut acolo. Pentru mine, care aveam 16 ani şi abia puneam nasul în lumea cinematografiei, totul era fascinant”, îşi aminteşte actriţa.

Unul dintre cele mai importante repere ale carierei Taniei Filip este rolul Leana, din „Hagi Tudose”, pe scena Teatrului Naţional din Capitală. „Aveam 19 ani şi jucam în «Hagi Tudose», în regia lui Ion Cojar. Eram Leana şi jucam alături de marele actor care a fost Constantin Rauţchi. Aveam emoţii, însă la mine emoţiile sunt constructive, eram atât de sigură pe ceea ce fac, pentru că aveam mare încredere în regizor, în domnul Cojar, care era şi profesorul meu”, spune Tania Filip. Nu a fost deloc întâmplător faptul că actriţa avea să primească o bursă Fulbright în 1993 și să plece în America pentru o vreme. „Atunci cariera mea a luat un alt sens. Am păşit pe acest drum al pedagogiei artei actorului, nu am căutat povestea asta, nu mi-am dorit-o, dar odată descoperită am fost foarte fericită. Astăzi, după atât timp ca profesor, sunt foarte fericită că în tot cenuşiul acesta care ne înconjoară, cu toate acuzele acestea care se aduc actualei generaţii, eu am privilegiul de a trăi printre tineri frumoşi. Sunt minunaţi, cred în ceea ce fac, au vocaţie, este un lucru extraordinar. Îi admir din toată inima, pentru că deşi ştiu ce-i aşteaptă, ei aleg totuşi actoria ca viaţă a lor. Ei vor să fie actori pentru că ei cred în acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar. Îi admir. Marea frumuseţe a îndrumătorului în arta actorului este că lucrează cu materia vie a personalităţii artistice a fiecăruia dintre studenţi. O materie pe care trebuie s-o lase liberă, să caute, să greşească, să simtă pe propria piele”, afirmă Tania Filip.

„O carte pe care am citit-o într-o noapte a fost «Cișmigiu & Comp.», a lui Grigore Băjenaru. Am urmărit toate pățaniile din Liceul Lazăr, nu am putut dormi până nu am terminat-o. Apoi am evoluat, ajunsesem ca pe la 14 ani să citesc Dostoievski. Mă fascina faptul că puteam să-mi imaginez eu lucruri și că îmi puteam construi eu un univers. (…) Sunt fericită să văd spațiul acesta al Muzeului Național al Literaturii Române, spațiu impregnat de o vibrație specială. L-am remarcat pe Gellu Naum de la intrare și mi-a tresărit inima. L-am cunoscut. E minunat că aveți grijă de lucrurile acestea. Gellu Naum era un om normal. Era nedespărțit de Ligia, soția lui, cea care l-a vegheat toată viața, și pe care el a adorat-o. Formau un cuplu fericit, se completau unul pe celălalt. Am avut bucuria, fericirea, onoarea să stau la masă cu el, să petrecem revelioane împreună, mergeam la Comana. Gellu Naum, în unicitatea lui, era foarte normal”, a conchis Tania Filip.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: