„Poezie și creație”#154 | Walter Ghicolescu și Loreta Popa

Invitat la „Poezie și creație” astăzi este cantautorul Walter Ghicolescu, care are o perpetuă dorinţă de autoperfecţionare și este atent la echilibrul fragil al concertelor pe care le susține. Se dăruieşte cu atâta pasiune încât vocea lui te urmăreşte mult după ce spectacolul s-a încheiat, când eşti deja acasă, vrând să înţelegi ce anume te-a trezit. Născut la Călărași, dar acum locuind în Constanța, a înființat Asociația Culturală Walter Ghicolescu. Când era mic îşi dorea să ajungă cowboy, mai târziu şi-a schimbat opţiunile, a făcut două facultăţi şi s-a apucat de cântat. O vreme a fost cel mai bun profesor de matematică din folkul românesc sau cel mai bun profesor de matematică ce cânta folk. Acum este un artist care își cunoaște valoarea, deloc un simplu purtător de chitară. Walter Ghicolescu trezește înlăuntrul celui care-l ascultă sentimente greu de ținut în frâu. „Fără public, muzica – arta însăşi nu există (tot aşa cum fără cuprinderea ochilor, frumuseţea lumii e de neconceput). M-am născut între oameni, de la ei primesc inspiraţia şi bucuria de a cânta şi mă raportez la ei ca un vârf de busolă către Nord. Fiecare găseşte absolutul în felul său. Pentru un artist calea e mai perversă, presărată cu orgolii şi cu multe iluzii, dar în esenţă Nordul meu e garantat de oameni şi de ecoul fiecăruia în lume”, spune artistul.

„Omul acesta are în glas și ființă o căldură și o curățenie care frăgezesc suflete. Este un folkist autentic, cinstit, curat. Nu vorbește pe nimeni de rău, nici dacă este provocat. Prietenia noastră se scrie în întâlniri rare și pline de sens, în geografia lumii prin care își poartă destinul”, scria despre el Clara Mărgineanu, poetă și jurnalistă mult prea devreme plecată dintre noi, prietenă apropiată a artistului.

„A fost necesar să «mă fac» inginer, să profesez un an, să «fug» de asta, apoi să «mă fac» profesor de matematică şi astfel să înţeleg că e mai bine să fiu, decât să fac”, mărturisea Walter Ghicolescu. A scos pe piață până acum albumele „Trecerea Lumilor” (2015), „Cântec Rockstit” (2013), „Popas în alt cântec” (2012), „Frânturi de suflet. Punct și de la capăt” (2007). Un album important este „A de la Păunescu”, care are douăsprezece piese folk. Pentru zece dintre acestea, versurile sunt semnate de poetul Adrian Păunescu, „Telefon peste moarte”, „Dacă mâine ar începe lumea”, „Noapte de adio”, „Paradox sau greşeală”, „Trist cavaler”. Celelalte două piese sunt compuse pe versurile Anei Maria şi a lui Andrei Păunescu, copiii poetului.

„Primul meu model a fost mama. Învățătoare, cadru didactic, DASCĂL cu litere mari, pentru că în profesia asta dacă n-ai vocație, ai doar o diplomă, poți nenoroci niște generații. Apoi, un alt model a fost fratele meu, în ceea ce privește folk-ul și dragostea de poezie cântată. Bineînțeles, Adrian Păunescu a fost unul dintre modele și nu uit momentul în care am ajuns la Cenaclu și felul în care m-a prezentat, fără nicio obligație, pentru că dumnealui nu era omul pe care să-l obligi să spună niște cuvinte. Și Florian Pittiș, care spunea la prima ediție, la Gura Portiței, despre mine că sunt prima vedetă lansată de Folk you. Pe atunci, ideea era să se atragă din public oameni necunoscuți care demonstrau că-și au locul pe o scenă. Pe domnul Florian Pittiș mi l-a prezentat domnul Victor Socaciu. Am avut o seară de poveste atunci”, spune Walter Ghicolescu.

Credit foto: Dan Marinescu
Imagine și montaj: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: