Remember Eli Lotar

O fotografie ca toate fotografiile de pe vremuri, realizată, probabil, într-un studio clasic. De undeva de sus, peste umerii celor doi cade o ploaie de lumină. Amândoi au fost minți luminate și suflete luminate! Domnul cu mustață, tatăl, este Tudor Arghezi, celebrul nostru scriitor, iar copilul este Eli Lotar (Eliazar Lotar), celebru și el, dar mai mult în Franța decât în România. Eli Lotar (1905-1969), fotograf și cineast francez de origine română, a fost primul fiu al lui Arghezi, rodul unei relații scurte, de tinerețe, cu profesoara Constanța Zissu. Eliazar vine pe lume cu 20 de ani înaintea celorlalți doi copii, Mitzura și Baruțu. Se naște la Paris, copilărește în România fiind în grija lui Arghezi, dar revine în Franța unde își va petrece restul vieții.

În 30 ianuarie ar fi fost ziua lui de naștere. Iată câteva gânduri notate în volumul de amintiri, „Dincolo de zare”, sub semnătura fratelui său vitreg, celălalt fiu al lui Arghezi, Baruțu Arghezi (1925-2010): „Știam că am un frate la Paris, plecat în jurul vârstei de 20 de ani, dar mi-l imaginam întotdeauna în pantalonii scurți ai fotografiei aflată la căpătâiul patului lui tata…. L-am descoperit târziu pe Eliazar, când era un domn cu părul alb și cam chel (…). Eliazar se chema altfel decât Theodorescu, numele inițial al familiei noastre (schimbat ulterior în Arghezi, n.n.): purta pseudonimul de Eli Lotar… Cineast, sensibil fotograf de simboluri căutate și hoinar printre sensibilitățile pariziene, fratele meu vitreg avea o personalitate discretă și un spirit boem.”

Sunt multe lucruri care surprind în istoria lui Eli Lotar. Ca cineast și fotograf a fost foarte apreciat în Franța și nu numai. În 1949 filmul său „Aubervilliers”, un scurt metraj documentar despre viața mizeră a unei suburbii din nordul Parisului, câștigă Marele Premiu al Filmului Poetic, în cadrul unui festival din Belgia, Festivalul Internațional de Film Experimental și Poetic. Francezii au și numit un părculeț de lângă Paris cu numele de Eli Lotar. Centrul Cultural „Georges Pompidou” a găzduit în mai multe rânduri expoziții cu fotografiile lui Eliazar (ultima în 2018), iar în România a fost promovat de Muzeul Național al Literaturii Române care a organizat în 2019, împreună cu Centrul cultural „Georges Pompidou” și Jeu de Paume, în spațiile Muzeului Colecțiilor de Artă, expoziția-eveniment „Eli Lotar”.

Spre sfârșitul vieții, Eli Lotar a pozat pentru Giacometti care a realizat trei lucrări: „Lotar I”, „Lotar II ” și „Lotar III”.

O vorbă pe care o spunea și Brâncuși, susține că la umbra unui stejar nu poate crește altceva măreț, poate doar iarbă. Eliazar a fost un „vagabond de rasă”, a fugit din casa lui Arghezi de mai multe ori și până la urmă s-a stabilit în Franța, unde a și murit. Poate că fuga lui nu a fost întâmplătoare, poate a fugit din umbra stejarului și poate numai așa a reușit să crească în sens artistic și profesional și să facă cinste românilor cu numele său.

Imaginea provine din fondul de fotografii al Centrului Cultural „Georges Pompidou”

Text de Doro Nicolescu, muzeograf Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”.

Pentru cei care își doresc să afle mai multe informații despre viața și opera lui Eli Lotar, la Editura Muzeul Literaturii Române sunt disponibile albumul Eli Lotar și volumul bilingv de Scrisori / Lettres.