Remember George Topîrceanu | Recital de poezie Marius Bodochi

Se împlinesc 85 de ani de la dispariția poetului George Topîrceanu, iar Muzeul Național al Literaturii Române vă invită cu acest prilej la un recital de poezie susținut de Marius Bodochi, sâmbătă, 7 mai 2022, de la ora 17.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8.

Poet, prozator, memorialist, publicist și traducător, membru corespondent al Academiei Române din 1936, George Topîrceanu este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei românești din primele decenii ale secolului al XX-lea, folosind tehnici de versificație cu tradiție într-o epocă de afirmare a modernismului.

Născut la București, în ziua de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, amândoi originari din părțile Sibiului, George Topîrceanu a început școala primară la București între anii 1893 – 1895. Avea să o continue la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 – 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a părăsit-o pentru cea de Filozofie și Litere.

A debutat în 1904, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului, ulterior apărând cu texte și în alte publicații ale vremii, precum Duminica, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. S-a făcut însă remarcat în lumea literară în 1909, când a publicat parodia „Răspunsul micilor funcționari”. Peste doi ani, Garabet Ibrăileanu l-a chemat la Iași, pe postul de subsecretar de redacție la revista Viața românească, mai târziu devenind secretar de redacție. Volumele sale „Balade vesele și triste”, „Migdale amare”, „Scrisori fără adresă”, „Pirin-Planina” se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie. A colaborat cu scriitori, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu. La Iași încearcă să-și termine studiile de Filozofie, dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, din Primul Război Mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Aceste experiențe vor fi evocate în câteva dintre prozele sale.

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista Însemnări ieșene ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevărul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum. Poetul a murit vineri, 7 mai 1937 la ora 13.30, în casa lui Demostene Botez, la Iași.

Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Observator cultural, Agenția de Carte, Iqool, Contemporanul, Modernism.ro, Radio Trinitas, Ordinea zilei.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

Filmare și montaj: Alex Ursu